Astăzi mergem până în Canada. Pe Veronica Dondas o știu de cel puțin 20 de ani, din gașca de prieteni a fratelui mai mare. Până să se mute în Canada, ne-am mai întâlnit în context de sărbători de/în familie, iar acum o citesc cu drag pe internet. Aruncați și voi un ochi aici, pe Dulciuri și dulcegării.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Acasă acum și cartea de vizită
Locuiesc in Canada, in provincia Ontario, pe malul Lacului Ontario, in orasul Mississauga care face parte din ceea ce se cheama GTA – Great Toronto Area. Mississauga nu este tocmai un “orasel”, ci un oras in toata regula – cu approximativ 800,000 de locuitori. Profesez ca Manager de Proiect si Manager de Portofoliu in domeniul IT pentru o companie canadiana.
Ce înseamnă pentru tine acasă?
Acasa a incetat sa fie un loc in urma cu aproape 9 ani … “acasa” sunt boabele de arpacas de pe pervazul ferestrei din bucataria mamei unde vin sa manance porumbeii, acasa este zgomotul valurilor, acasa este mirosul ierbii proaspat cosite, acasa este cozonacul facut dupa reteta mamei … si din nou, acasa sunt bratele in care ma odihnesc dupa o zi grea, sunt rasetele copiilor mei care imi descretesc fruntea … si de asemenea “acasa” ma simt atunci cand ma asez in genunchi la rugaciune in fata icoanei cu Iisus batand la usa sufletelor noastre … dar cel mai bun raspuns la intrebarea unde este acasa, este cel al fiicei mele mai mari, care a si scris o poezie pe aceasta tema – “acasa este acolo unde este inima ta”.
Amintiri din copilărie
Amintirile cele mai dragi sunt legate de vacantele de vara petrecute “la tara”, la bunica. Bunica locuia in judetul Braila, in satul Gabrielescu din comuna Bordei Verde. Acolo mi-am petrecut toate vacantele de vara. Imi amintesc cum mergeam desculta toata vara, nu doar pe batatura, ci si prin sat… duceam vacile la islaz dimineata, pregateam impreuna cu bunica, verisoarele si matusa mea lucerna cu malai pentru pasari, mergeam cu caruta la camp, sau la “canal” unde spalam presurile … dar cea mai draga amintire este dintr-o vara in care am construit impreuna cu matusa mea o bucatarie pentru vara din chirpici – ce sentiment de satisfactie aveam cand vedeam cum inaltam peretii … nici mirosul nu ma putea face sa imi fie sila sa muncesc – cred ca aveam 9 Ani in vara aceea. Imi amintesc ca dupa ce am terminat, matusa mea, tanti Floarea, a varuit, iar apoi mi-a dat voie “sa dau cu rolul” pentru a face modele caramizii pe pereti. Ce minune mi se parea bucataria din curtea bunicii… cum altfel? Era bucataria la care muncisem si eu.
Multe amintiri sunt legate de verile petrecute “la tara”. Acolo se intampla totul – de la filmele vizionate la Caminul Cultural, la cresterea viermilor de matase, de la inghetata mancata la targ, la incercarile mele mereu esuate de a croseta, de la crearea Caloianului (o papusa de lut pe care o construiam si o imbracam cu coji de oua rosii, si careia ii cantam ca parte dintr-un obicei de care nu am auzit decat de la bunica), la cataratul in pomi… acolo a fost pentru mult timp, lumea mea.
România de astăzi. Cum o vezi?
Romania este tara careia am fost nevoita sa ii intorc spatele… pentru binele copiilor mei si pentru binele meu. Este tara in care m-am nascut, care m-a calit, de la care am invatat multe lucruri bune, dar si multe de care nu sunt mandra si de care am scapat. Un exemplu de mentalitate mostenita de acasa este “capul ce se pleaca, sabia nu-l taie”. Chiar vorbeam cu o draga prietena de aici din comunitatea romaneasca. Aceasta este o mentalitate nociva atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv. Canada m-a invatat sa iau atitudine fata de tot ceea ce contravine sistemului meu de valori, indiferent ca am afecteaza direct sau nu.
Ce le povestești cel mai des străinilor care sunt curioși despre România?
Cred ca cel mai mult imi place sa le vorbesc despre originile noastre… despre daci, romani si originile limbii romane – asta pentru ca ei mereu au impresia gresita cum ca limba romana se aseamana cu limba rusa – desigur, aceasta confuzie se datoreaza accentului.
Le povestec apoi despre Regina Maria si despre originea sa britanica, precum si despre rolul sau in Primul Razboi Mondial.
Desigur, vorbesc despre Dracula (pentru ca nu se poate altfel), despre gastonomie si despre fetele noastre frumoase, dar despre acestea s-au invatat sa auda. Istoria li se pare fascinanta.
Descriu mereu Romania, asa cum ii descriem cu totii pe oamenii de la care ne-au ramas doar amintiri… cumva, am uitat de ce am plecat si pastrez doar amintirile placute. De la distanta, Romania pare mult mai frumoasa, decat atunci cand ma intorc.
Bucăți din România acasă
Am adus cu mine multe lucruri de acasa – de la goblenuri dupa picturile lui Grigorescu, papusi in costume populare, papusa Nadia Comaneci, costume populare, oua impodobite cu margele pe ceara de albine, icoane, carti de povesti scrise de Regina Maria, Amintirile lui Creanga, poeziile lui Eminescu, Biblia, firicele de pamant puse la pastrare si legate cu tricolorul… aduc mereu de acasa bucatele din inima mea.
*Proiectul România, mon amour s-a născut într-o seară de ianuarie, la un brainstorming pentru o campanie de marketing cu ocazia zilei îndrăgostiților, în timp ce pe internet se dezbătea intens povestea cu Anul Centenarului. Și m-am gândit atunci ce-i dragostea pentru mine în acest context. România mi-e acasă, încă. Din România nu plec, încă. Însă cum simți România de la depărtare, n-am știut să-mi răspund. Așadar am creat o serie de interviuri pe care le voi publica în luna iubirii. România, mon amour. A mea și a prietenilor mei, cărora le mulțumesc infinit pentru poveștile oferite. Poți citi restul de povești de prin lume adunate: Berlin. Copenhaga. Addis Ababa. Eindhoven. Amsterdam. Londra.Nisa. Londra. Copenhaga.Valencia.
