Am tot povestit eu că în ultima vreme (să tot fie 2-3 ani), mi se lipsesc de suflet niște oameni pe care îi cunosc prin prisma proiectelor faine din care fac parte. Cu Cezara Suman a fost un fel de dragoste la prima vedere. Și mai mult decât atât, am nimerit cu proiectul România, mon amour într-o perioadă când le povestea celor din Nisa despre România, lucru care i-a amplificat cumva dorul, după cum chiar ea mi-a povestit. Iar eu n-am făcut decât să mă bucur.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul UMAMI Moments
Mă numesc Cezara și astăzi am să vă povestesc despre dragoste. Dragostea de țară. Tocmai se împlinește un an de când m-am mutat din România și trebuie să vă mărturisesc că este încă foarte devreme să înțeleg ce simt, ce îmi lipsește, ce îmi doresc.
M-am născut în Roman, în județul Neamț. Am studiat la Colegiul Național Roman-Vodă, Roman și apoi la Cibernetică la Academia de Studii Economice București și am avut șansa de a întâlni profesori și mentori excepționali, care mi-au influențat în mod hotărâtor pozitiv destinul personal și profesional. În paralel, am studiat și pianul la Școala de Artă Roman, am explorat dansurile, actoria, fotografia, limba germană și limba greacă din pură curiozitate și am fost voluntar timp de cel puțin 13 ani în diverse organizații în care am învățat foarte mult (Fundația Noi Orizonturi, People To People International, Voluntari pentru Idei și Proiecte, Ajungem Mari, Global Shapers). Am lucrat în București timp de 4 ani ca business analyst în domeniul IT (BCR, Optymyze) unde am învățat foarte mult, iar în februarie 2017 m-am mutat din motive profesionale în Nisa, pe Coasta de Azur, Franța.
Acasă acum și cartea de vizită
Răspunsul cel mai des înâlnit aici se referă la ocupație. Ei bine, acum lucrez ca și consultant pe poziția de business analyst pentru una din cele mai mari companii europene, furnizoare de soluții IT în industria globală a turismului și a călătoriilor. Rolul meu este să dezvolt cele mai bune soluții informatice de gestionare a zborurilor pentru clienți din industria transportului aerian. Lucrez într-un mediu extrem de dinamic și de multicultural, într-unul din cele mai mari parcuri tehnologice din Europa – Sophia Antipolis.
Răspunsul pe care eu însă l-am găsit întotdeauna firesc la această întrebare nu se referă la ocupație, ci la mult mai mult de atât: caut sensul existenței mele în tot ceea ce fac.
Ce înseamnă pentru tine acasă?
Acasă înseamnă “acasă la Roman”, fără îndoială. Pentru mine, acasă nu este locul în care petrec cel mai mult timp, nu este doar locul în care îmi face plăcere să mă întorc oricând, nu e doar oaza de liniște care mă așteaptă seară de seară. Este locul cel mai drag din lume, locul în care am libertatea de a fi, de a iubi și de a fi iubită necondiționat; locul unde sunt familia, cățelul, casa, grădina și amintirile.
Amintiri din copilărie
Mai toate amintirile din copilăria mea sunt de la Roman. Aș putea povesti ore în șir despre vacanțele petrecute cu bunicii, despre plimbările cu săniuța cu părinții în iernile geroase de altădată, despre fascinația și în același timp frica față de pod și de beci, despre cum am spart un televizor la un an și jumătate pentru că eram prea curioasă ce se află în spatele lui, despre primele mele fotografii, la apus în vârf de nuc, sau despre prima mea interacțiune cu “romgleza”, după o lună petrecută cu bursă la o școală de vară în SUA și așa mai departe.
Cea mai dragă amintire din copilărie este însă la cules – la cireșe și la vie. În fiecare an, acasă, aceste două momente reuneau toată familia mai ceva ca la sărbători. Ce zarvă…ce veselie era vara în curte atunci când cireșele se înghesuiau în găleți, în castroane la scos sâmburii, în borcane pentru compot și pentru dulceață. Ce momente incredibile petreceam toamna…cu Maria Tănase pe discuri de vinil, cu unchiul meu care ne filma, cu tata lângă teasc, cu forfota din casă când se adunau mama, bunicii și mătușile, cu micile mele concerte de pian, cu mustul și poveștile de seară…era tare frumos. Cumva, chiar și după atâta timp, încă sărbătoresc în sinea mea aceste momente în fiecare an cu o porție de cireșe dulci vara și cu struguri zemoși toamna.
România de astăzi. Cum o vezi?
România este un loc în care simt că am rădăcini adânci pentru că timpul petrecut acolo a fost foarte fericit și animat de experiențe intense și bogate. În cele mai neașteptate moduri, mereu am descoperit locuri minunate și oameni deosebiți, iar eu cred că tocmai acesta este farmecul ei ascuns. Totodată mi-aș dori ca multe lucruri să fie altfel în țară acum, dar în același timp sunt conștientă că nu sunt pregătită încă să fac o analiză profundă și obiectivă a României de astăzi sau, mai mult, o paralelă între cele două lumi în care trăiesc acum.
Ce le povestești cel mai des străinilor care sunt curioși despre România?
Oamenii pe care îi întâlnesc sunt, în general, curioși să afle despre România. Vor să înțeleagă în primul rând de ce românii se pricep atât de bine la limbri străine și de ce migrează atât de mult? Cel mai mult am vorbit despre istoria României și a limbii române, despre bucătăria românească, despre atracții turistice, despre politică, despre climă, despre Ionesco, Negresco și Brâncuși și despre faptul că în România, în general, filmele nu sunt dublate, ci subtitrate! Cum o descriu? Nu o descriu de obicei, îi invit pe prietenii mei să o viziteze și să o înțeleagă. Folosesc totuși adesea cuvântul “eclectică” pentru a le stârni interesul.
Bucăți din România acasă
Fotografiile familiei mele, o poezie de la bunica, albumul foto creat de prietenii mei când am plecat din București, busola pe care am primit-o tot de la ei, ca să “nu mă pierd prin lume”, un tricou, un colier și un tablou de la prietenele mele, ia, un magnet cu tricolorul, ouă încondeiate din Bucovina, un cub foto cu imagini din Roman și bijuterii artizanale.
Ce îți lipsește cel mai mult din România?
Acasă, oamenii, umorul.
*Proiectul România, mon amour s-a născut într-o seară de ianuarie, la un brainstorming pentru o campanie de marketing cu ocazia zilei îndrăgostiților, în timp ce pe internet se dezbătea intens povestea cu Anul Centenarului. Și m-am gândit atunci ce-i dragostea pentru mine în acest context. România mi-e acasă, încă. Din România nu plec, încă. Însă cum simți România de la depărtare, n-am știut să-mi răspund. Așadar am creat o serie de interviuri pe care le voi publica în luna iubirii. România, mon amour. A mea și a prietenilor mei, cărora le mulțumesc infinit pentru poveștile oferite. Poți citi restul de povești de prin lume adunate: Berlin.Copenhaga. Addis Ababa. Eindhoven. Amsterdam. Londra.
We use cookies on our website to give you the most relevant experience by remembering your preferences and repeat visits. By clicking “Accept”, you consent to the use of ALL the cookies.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.