Astăzi povestim despre dor și acasă cu Radu Acsinia pe care îl cunosc din familia IAA YP. Grupul IAA YP este cel în care eu sunt cea mai activă și de care mi-e cel mai drag, văzând cum de-a lungul anilor oamenii nou intrați în organizație îmi rămân cumva prieteni. Profesioniștii din marcomm 🙂
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Acasă acum și cartea de vizită
De cam 2 ani si jumatate stau in Londra si ce ma tine ocupat este “statul pe Facebook” in mod profesionist.
Ce înseamnă pentru tine acasă?

Amintiri din copilărie
România de astăzi. Cum o vezi?
Romania de azi nu este foarte diferita in esenta cu cea de ieri sau de acum 10-20 de ani. Formele s-au mai schimbat dar fondul a ramas de multe ori la fel si cred ca asta inseamna pentru mine. Un loc intr-o continua miscare, continua reasezare dar in care schimbarea seamana mult cu o oaza in desert, exista dar de cele mai multe ori mintea iti joaca feste. Este un paradox cinic si poate este influentat de vreme – in Londra este cam gri azi – dar in acelasi timp ce pot sa zic de fiecare cand sunt intrr-o zi insorita de vara in tara parca nu ma mai satur si as vrea mai mult. Pot zice ca Romania este o cultura nisata pe care doar cunoscatorii o pot aprecia dar de la care trebuie sa iei o pauza si sa o re-descoperi din cand in cand ca sa ramana relevanta si fresh.
Ce le povestești cel mai des străinilor care sunt curioși despre România?
De fiecare data cand vorbesc despre Romania cu cei care nu o cunosc, ma entuziasmez un pic pentru ca o vad poate prin niste filtre romantate de dor. Le zic cat de frumos este Bucurestiul vara intr-o zi calduroasa de vara cand toata lumea e plecata la mare sau la munte, cat de spectaculosi sunt Carpatii si castelele lor sau cat de unic si spectaculos inca mi se pare Palatul din Iasi – pe care nu l-am mai vazut de vreo 10 ani. O sa ma intorc curand acolo sunt sigur.
Bucăți din România acasă
Nu am multe lucruri “romanesti” pe care sa le ridic la grad de artefact aducator de amintiri din tara, sunt mici lucruri, precum o tabla de pluta pe care o foloseam si acasa ca sa punem poze si amintiri, albume cu poze dar nu neaparat cu poze din Romania. A, si aproape toate lucrurile din bucatarie.

Ce îți lipsește cel mai mult din România?
Lucrul care imi lipseste cel mai mult este cred o dupa-amiaza lunga intr-o Sambata insuportabil de calda intr-un Bucuresti gol prin Dorobanti la Ceai La Vlaicu in spatele ICF tragand de un ceai imens cu inghetata in timp ce ascult linistea orasului pustiu impreuna cu Lore – si ea este tot nascuta in vara, iubeste soarele la fel ca mine – ne-am gasit.