România, mon amour: Sebastian Loghin (Eindhoven)

Și pe Sebastian Loghin îl cunosc tot de o veșnicie. Și el a fost din prima generație care a vorbit public despre drepturile copilului într-un cadru organizat. Drumurile noastre s-au despărțit imediat după liceu și din când în când îmi apare în newsfeedul de Facebook cu ceva wow. De exemplu, în 2013, câștiga un premiu tare fain oferit de UE. Acum e antreprenor, dar povestește el mai mult despre povestea din spatele Furiosa și viața în Olanda, la Eindhoven.

Acasă acum și cartea de vizită

Locuiesc în Olanda, în Eindhoven. Acum când scriu acest răspuns îmi dau seama că exact acum un an (da, chiar pe 14 februarie), mi-am depus demisia din jobul meu corporatist din multinațională. Am decis să îmi investesc timpul și energia în Furiosa (furiosabike.com), un brand și o bicicletă pe care le-am dezvoltat în ultimii ani. În mod ironic, dar cool, și potrivit ocaziei, ‘Do what you love’ este sloganul cu care am iesit prima dată pe piață, la sfârșitul lunii ianuarie. Iată deci o altă dimensiune a iubirii, că tot e vorba aici de explorarea alternativelor.

Ce înseamnă pentru tine acasă?

Imaginează-ți că te trezești într-o casă cu mobilă, camere, baie, bucătărie, tot ce îți trebuie într-o casă de locuit. Dar ai amnezie. Nu știi cine ești, cum ai ajuns acolo și de unde vii. Vezi doar casa, camerele, cum e aranjat totul, știi să folosești ce ai nevoie să trăiești, dar încă nu știi ce e în afara ei (nici nu poți vedea, nu sunt ferestre), nu știi cine a construit-o și de ce. Sau poate știi, dar cert e că ai amnezie și nu îți amintești. Dar ai un feeling că există ceva mai mult decât ce vezi în jur, că deși te identifici cu locul ăsta, îți este familiar, totuși nu este casa ta.

Aș putea spune că în situația asta sunt eu, în situația asta suntem noi ca umanitate. Suntem prinși cu treburi în casa asta a noastră și am uitat de noi, de cine suntem, de ce suntem aici și ce avem de fapt de făcut. Suntem prinși în politică, în monden, în religie, în traiul de zi cu zi. Bineînțeles că nu mai avem timp de noi și de a ne pune întrebări esențiale și să le și răspundem!

Amintiri din copilărie

Copilăria mea (socotind de la naștere până la plecarea de acasă) se împarte exact în două părți egale. Primii 10 ani în Focșani (’90’-’00), următorii 10 ani în Fălticeni. Ambele locuri și perioade au fost frumoase, dar Focșaniul a fost un loc și un timp special. Cred că dacă spun anii ’90 am spus de ajuns, dar să specific totuși câteva amintiri dragi pe scurt: pâinea cu unt și miere, ochiuri făcute de sora mai mare, făcute mai cu grijă decât cele făcute de mama, gume turbo, ouă Kinder, zilele lungi și calde de vară, carbid, țevi, cornete, amicii de la bloc ale căror nume nu le-am uitat, tenișii cu crampoane care nu au văzut niciodată iarba, alte gume, prima bicicletă și aventurile conexe, inegalabila perioadă de la 1 la 7 ani fără responsabilități, flori, fete sau băieți, mersul la pescuit cu tata, fumul de țigară combinat cu mirosul de cafea, semințe sau floricele de porumb (nu popcorn!) când aveam musafiri, ascultând adulții vorbind, senzația că o să fie bine.

România de astăzi. Cum o vezi?

Mi-a venit natural să scriu succint mai sus, o să o fac și aici:

– familie

– un ținut special pe planeta asta

– interese și influențe straine

– PSD, Dragnea, îmi cer scuze!

– #rezist; sau poate mai bine #numairezist ? as in: acțiune, descătușare, motivație, o schimbare de paradigmă cumva, zic.

– profesionalism în domenii creative (e doar din experiența și observația proprie, aș vrea să am șansa să intru în contact și cu alte domenii)

Ce le povestești cel mai des străinilor care sunt curioși despre România?

Le spun că natura este ca în niciun alt loc pe care eu l-am văzut. Că e mai vie, mai autentică, că are sticle de plastic cam peste tot, că se taie pădurile și că poți să îți pui cortul unde vrei.

Le mai spun că s-a schimbat în bine enorm în ultimii 8 ani de cand sunt plecat – e mai curată, mai civilizată, mai scumpă. Le mai spun că nu avem autostrăzi, dar că traficul e decent, că drumurile sunt mai bune, că mâncarea (vorbim de alimentele neprocesate) e mai naturală și mai gustoasă ca în vestul Europei, ingredientele și mai ales felurile de mâncare. Și le mai spun de orașele frumoase, ce-i drept mai mult din Transilvania.

Le mai spun că oamenii sunt primitori și binevoitori, dar că în unele locuri și cirumstanțe vor căuta să profite de ei. În general încerc să ofer o imagine obiectivă, echilibrată.