România, mon amour: Ionuț Rusu (Copenhaga)

Pe Ionut Rusu îmi pare că-l cunosc de o veșnicie. De fapt, seria de interviuri va conține mulți prieteni pe care îmi pare că-i cunosc de când lumea și pământul. Împreună, am fost prima generație care a vorbit public despre drepturile copilului într-un cadru organizat.

S-a numit Consiliul Copiilor Spune! și am reușit printr-un program structurat și destul de bine organizat să începem revoluția schimbărilor în educație. Asta se întâmpla acum 15 ani, așadar veșnicia are acum și un indice temporal. Am crescut, drumurile profesionale ne-au despărțit, dar am rămas prieteni. El este prima cunoștință a mea care a început un business antreprenorial acum ceva ani, Sunday bagels. Promisiunea lor este că au creat Sunday pentru a aduce o bucățică de weekend la începutul fiecărei zile. Și pe cuvânt că așa este. Din business nu mai face parte fiind acum la Copenhaga, dar cred că Alex și Anca sunt cei mai buni promotori ai poveștii Sunday.

Acasă acum și cartea de vizită

Locuiesc în Copenhaga și sunt student (MA in Business Studies & Communication studies la Roskilde University). Îmi construiesc încet drumul către un doctorat în domeniu.

Ionut Rusu — Ionuț Rusu: Copenhaga – este piațeta pe care o văd cel mai des pentru că este mereu în drumul meu prin centrul orașului. Cuprinde, de asemenea, detalii esențiale: acoperișuri din cupru, biciclete, designul clădirilor și spiritul zonei centrale 🙂

Ce înseamnă pentru tine acasă?

De-a lungul anilor am schimbat multe orașe, în mai multe țări și așa am constatat că “acasă la mine” este unde sunt eu. Pe de altă parte, “acasă la părinți” va rămâne mereu acolo unde mă așteaptă mama cu supa cu găluște și tata cu un pahar cu vin.

Amintiri din copilărie

Am crescut în Râmnicu Vâlcea și am fost mereu mândru de acest lucru. Mi s-a părut mereu un oraș cochet. Dar îmi place și ca zonă a României: cu dealuri, cu munți, mai ales faptul că este în Oltenia. Eram mic (3-4 ani) și mergeam cu tata în parcul Zăvoi toamna și alergam printre frunzele uscate. Veneam acasă și mama făcea mereu gogoși.

Când am mai crescut, sora mea, Luiza, a căpătat un rol foarte important. Când am împlinit 10 ani m-a luat în excursie cu clasa ei de liceu la București. Am fost extraordinar de entuziasmat!! Ne-am plimbat pe Calea Victoriei, am mers în Mall Vitan (primul pe vremea aceea), primul Happy Meal la Mc la Pitești – un fel de Mecca a copiilor care își permiteau acest lucru… Și tot cu ea am făcut teme, am învățat engleza până în clasa a 4-a când a plecat la Timișoara la facultate.

România de astăzi. Cum o vezi?

Spun cu mare certitudine că România este locul în care mă simt cel mai mult ca peștele în apă. Mă încred în propriile instincte și simt că orice aș face îmi găsesc locul. Ca profil psihologic eu simt mereu nevoia să repar. Iar în România mereu este ceva de reparat 🙂

Ce le povestești cel mai des străinilor care sunt curioși despre România?

Danezii sunt curioși și contrariați de țara noastră. Eu le descriu Romania drept un mix cultural facinant de latinitate și spirit balcanic, un loc pe care dacă vrei să îl înțelegi ai nevoie de un ghid local.

Bucăți din România acasă

Nu am un atașament particular față de obiecte. Păstrez împreună cu iubita mea un spirit românesc: gătim românește ocazional, ținem legătura cu ai noștri și îi încurajăm mereu să ne viziteze. Totuși, ce cumpărăm negreșit din România: spirt medicinal. Nu am găsit aici un substitut veritabil.