România, mon amour: Cristina Ciocoiu (Valencia)

Astăzi, de Dragobetele nostru, România mon amour ajunge în Spania, în frumoasa Valencia. N-am cum să confirm cât de frumoasă este, însă știu cine-mi bucură newsfeedul de Facebook cu imagini cu soare și mare: Cristina Ciocoiu. Ea s-a mutat de curând lângă Valencia, însă cel mai bine o las pe ea să povestească de drag și dor.

Acasă acum și cartea de vizită

Ma gasesti pe Costa Azahar, langa Valencia, Spania. Se numeste Portocala zona rezidentiala in care imi duc traiul, poate si pentru faptul ca in regiune se cultiva o mare de portocali & clementini. Asta bineinteles, pe langa verzuia Mare Mediterana.

Colaborez cu mai multe companii in tara, pe partea de IT. Sunt responsabila de zona de Resurse Umane si in ultima perioada a carierei mele, ma ocup si de zona Financiara & Legala a organizatiilor; trebuie sa iti spun cu bucurie ca am avut ocazia sa intalnesc oameni fantastici. FAN–TAS–TICI!

Cand m-am mutat in Spania, am inceput sa creez buchete de flori pentru diverse ocazii. Tocmai am semnat primele nunti ale anului 2018 (atat in Romania ca si in Spania), asa ca semne bune, anul are! #FlowersDistrict

Ce înseamnă pentru tine acasă?

Pentru mine, acasa va fi mereu locul din care am plecat ultima oara:) Spun acasa de cate ori ma refer la Bucuresti. Acum vreo 10-12 ani insa, ziceam ca merg acasa de cate ori luam trenul sau masina spre Brasov. Acolo mi-e locul de bastina. Acum ca ma gandesc mai bine, tot acasa spun si locului in care este mama.

Amintiri din copilărie

Mi-aduc amine ca iarna era zapada atat de mare in Brasov, incat mergeam la scoala prin niste tunele:) Zapada depasea inaltimea noastra(avea peste un metru, 1m40) si din cand in cand, ne mai trezeam cu zapada cernuta de vreun vecin morocanos care se apuca mai tarziu de deszapezit trotuarul. Fun times. Mi-aduc aminte si de verile calduroase petrecute la bunici.

Desi acum o mai avem doar pe bunica, ramanem la fel de emotionati cand ne revedem. Oricat de aglomerata ii era ziua, ne invata cate ceva. Ne povestea diverse amintiri din perioada lor si cred ca ce m-a tulburat mereu este cum au ajuns sa formeze o familie ea si bunicul meu… Parintii lor s-au intalnit la primarie, unde achitau niste impozite la pamant; tatal bunicului nostru i-a spus in gluma tatalui bunicii mele ca el mai are un singur fecior de insurat, iar acesta din urma tot in gluma i-a spus ca i-o da pe Ileana. Si de acolo am ajuns sa fim la aceeasi masa bunicii, 5 copii, 10 nepoti si 6 stranepoti. Nu trebuie sa spun ca nu am auzit vreodata sa se certe sau sa isi vorbeasca urat, ei sau copiii lor. Ma bucur sa am o relatie la fel de apropiata cu verisorii alaturi de care am crescut verile.

România de astăzi. Cum o vezi?

Mi-e greu sa iti spun cum arata, incerc sa tin pasul doar cu stirile importante din ariile mele de interes. Stiu ca in Decembrie 2016 sau Februarie 2017 aveam sperante ca oamenii din Piata Victoriei spun clar si raspicat ce isi doresc.

Cateva luni mai tarziu am plecat din Bucuresti cu sufletul usor indoit, recunosc. Tot in perioada asta Noiembrie – Decembrie 2017 am ajuns din nou in tara si am aflat de decesul regelui Mihai. Mi se pun nod in gat si lacrimi in ochi de cate ori imi dau seama cum ar fi putut sa fie daca…

Ce le povestești cel mai des străinilor care sunt curioși despre România?

Strainilor cu care m-am intalnit din intamplare le spun mereu ca Romania mea este o tara exceptional de frumoasa cu oameni voioși, si le fac trimitere la contul de facebook al lui Dragos Asaftei. Wink wink. Cred ca trasează foarte bine povesti sincere in fotografiile lui.

Depinzand de cat de multe informatii au sau isi doresc tovarășii mei străini, povestim in detaliu. Recunosc, de vreun an incoace subiectele delicate de la care incepem sa discutam sunt coruptia si mediul financiar extrem de instabil.

Altfel, am straini cu care lucrez zi-de-zi si care au o imagine mai buna asupra României, sau cumva sunt mai bine informati. Am uitat sa iti spun, dar regiunea in care stau se lauda cu 1 din 4 persoane de nationalitate romana. Spaniolii, francezii, americanii si irlandezii cu care am luat contact direct in Spania, spun adesea ca romanii sunt foarte muncitori.

Bucăți din România acasă

Cu iz de Romania, am adus:

Masina cu numere de Bucuresti si faruri facute in Spania:) Rad adesea cu sotul meu, cand spunem ca Zurlia s-a intors de fapt la ea acasa. Or at least some parts of her:)
Magnetul cu drapelul romanesc, primit de la fetele mele;
Icoana primita in dar de la mama, cand m-am mutat in Bucuresti;
Cateva borcane cu gem de zmeura de la bunica;
Bisous, motanul adoptat din Brasov;
Tacamuri din zona Ardealului;
Multe multe poze.

Ce îți lipsește cel mai mult din România?

Cred ca cel mai mult imi lipseste limba 🙂 Glumesc, imi lipsesc prietenii, oamenii dragi, nasii, finii. Desi o buna parte dintre ei fie s-au mutat, fie au in plan o mutare internationala. Ma bucur doar ca am fost sănătoasă și am ocazia sa vin acasa ori de cate ori mi se face dor. Adica o data la luna maxim.

*Proiectul România, mon amour s-a născut într-o seară de ianuarie, la un brainstorming pentru o campanie de marketing cu ocazia zilei îndrăgostiților, în timp ce pe internet se dezbătea intens povestea cu Anul Centenarului. Și m-am gândit atunci ce-i dragostea pentru mine în acest context. România mi-e acasă, încă. Din România nu plec, încă. Însă cum simți România de la depărtare, n-am știut să-mi răspund. Așadar am creat o serie de interviuri pe care le voi publica în luna iubirii. România, mon amour. A mea și a prietenilor mei, cărora le mulțumesc infinit pentru poveștile oferite. Poți citi restul de povești de prin lume adunate: Berlin. Copenhaga. Addis Ababa. Eindhoven. Amsterdam. Londra.Nisa. Londra. Copenhaga.