Timisoara trece toamna aceasta printr-o efervescență nemaipomenită, datorită expoziției lui Constantin Brâncuși, care s-a întors acasă, într-o reprezentare generoasă a operei artistului, după mai bine de 50 de ani.
Sunt vreo zece ani de când vizitez Timisoara și îi descopăr magia prin oamenii faini care încearcă să aducă bucurie prin artă și cultură în oraș, dar și prin poveștile locului, Timisoara fiind un spațiu care încă își valorizează clădirile de patrimoniu, multiculturalitate și comunitate. Nu sunt neapărat de-a locului, însă simt o familiaritate destul de mare în ceea ce privește orașul, de aceea vă invit în cele ce urmează la pas prin Timisoara.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
1. La pas prin Timisoara: Piața Unirii
Cred că orice vizită la Timisoara ar trebui să înceapă și să se termine cu Piața Unirii (Domplatz), situată în centrul municipiului Timisoara, în vechea cetate a oraşului, numită astfel în cinstea trupelor române care au intrat în Timisoara la 3 august 1919 şi au instaurat administraţia românească, semnalând astfel unirea Banatului cu România.
Clădirile reprezentative aflate pe cele patru laturi oferă o imagine sugestivă a arhitecturii timișorene din secolul al 18-lea, unde Barocul și-a lăsat amprenta: Domul romano-catolic, pe partea de est; Catedrala episcopală ortodoxă sârbă, pe partea de vest; Palatul Baroc (sediu al Administrației Țării Banatului în secolul al 18-lea), pe partea de sud și clădirile tipice secolului al 18-lea aflate pe partea de nord a pieței.
Aici, acum, piața este scăldată într-o lumină caldă a soarelui pe tot parcursul zilei, ceea ce face ca terasele din Piața Unirii să aibă permanent clienți. Tot aici am descoperit și cafeneaua Alice Kyteler, situată într-o clădire istorică, Casa Costa Nica, care face parte din Casele Canonicilor și există încă din 1758, unde formatul inițial a avut o fațadă barocă, însă a fost refăcută în stil clasicist, după asediul din 1849.
Iar în căutare de povești, Alice Kyteler bifează chiar două: proprietarii sunt colecționari de mici suveniruri care au legătură cu servirea mesei, în interior fiind un mic muzeu de obiecte adunate de aceștia în călătoriile prin lume, iar numele cafenelei vine de la o vrăjitoare irlandeză din secolul al XIII-lea, care urma să fie arsă pe rug, dar care a fost ajutată să fugă în Anglia, unde i s-a pierdut urma. Legenda spune că vrăjitoarea însăși a pregătit rețetele de băuturi din cafenea, ceea ce mai adaugă niște magie atunci când stai la masă, bucurându-te încă de soare și de cafea. Locul servește brandul Julius Meinl, o poveste care a început la Viena și care își găsește perfect locul în Piața Unirii din Timișoara.
2. La pas prin Timișoara: cei mai importanți sculptori români și-au dat întâlnire la Timișoara
Expoziția Brâncuși de la Muzeul Național de Artă Timisoara, situat în Piața Unirii, a adunat 100 de lucrări importante, dintre care 22 de sculpturi, 55 de fotografii și 11 desene, și este o colaborare între Muzeul de Artă al României, Muzeul de Artă Craiova, TATE Britain, Peggy Guggenheim Collection Veneția, Centrul Pompidou și colecții private. Evenimentul este deschis publicului până pe 28 ianuarie 2024, așadar vă recomand să vă luați bilete din timp și să mergeți în vizită, toate detaliile aici.
Însă povestea este mai nuanțată de atât. Dacă tot veniți în vizită la Brâncuși, tot în Piața Unirii este și Cazarma U – unde are loc expoziția ”după Sculptură/ Sculptură după”, cu peste 70 de sculptori români care sunt expuși, într-un demers fără precedent de a mapa decade importante în sculptura românească, cu un concept curatorial care pornește de la faptul că în arta contemporană obiectul tridimensional și-a depășit condiția sau limitele. Aici veți regăsi nume ca Mircea Cantor, Andrei Cădere, Ioana Cioca, Grupul Sigma, Peter Jacobi, Peter Jecza, Ciprian Mureșan, Paul Neagu, Ion Nicodim, Mihai Olos, Alexandru Păsat, Silvia Radu, Mircea Roman, Elena și Marcel Scutaru, Virgil Scripcariu, Aurel Vlad, sau Victoria Zidaru, printre alții. Expoziția este deschisă până pe 30 noiembrie 2023, toate detaliile sunt disponibile aici, când Cazarma U va intra într-un amplu proces de renovare și va deveni un hotel, conform informațiilor din presa locală.
Tot la Timisoara are loc și o retrospectivă dedicată artistului timișorean Peter Jecza – Regele Bronz, la Jecza Gallery, un loc pe care musai trebuie să-l vizitați. Spațiul este deopotrivă galerie și atelierul artistului, unde regăsiți și alte nume din arta contemporană.
Peter Jecza are peste 1200 de lucrări catalogate, care ilustrează registre variate ale sculpturii, expuse într-o formă artistică de înțelegere a fenomenului Jecza la aproape 15 ani de la dispariția artistului, detalii aici.
3. Piața Victoriei și Pepiniera care îți arată orașul de la înălțime
Piața Victoriei este un loc emblematic al Timisoarei, unul dintre locurile importante unde s-a desfășurat Revoluția din Decembrie 1989, unde s-au adunat la 20 decembrie 1989 sute de mii de oameni, iar de la Balconul Revoluției, Timisoara a fost proclamat primul oraș liber de comunism din România.
Perimetrul pieței este format pe de-o parte de clădirea Operei Naționale și pe de altă parte de Catedrala Mitropolitană, iar în clădirea Operei Naționale, funcționează trei teatre – național, maghiar și german, o expresie a multiculturalității orașului.
Piața oferă o altă lecție de istorie arhitecturală, căci clădirile din perimetrul pieței sunt construite în stil Seccesion cu elemente eclectice. Perioada în care au fost construite a coincis cu apariția stilului Art Nouveau, unde arhitecții, formați la Viena sau la Budapesta, erau la curent cu tendințele, realizând opere arhitectonice în stilul Secession, mai precis, curentul Secesiunea vieneză cu influențe maghiare.
Cu ocazia Capitalei Culturale, a fost inaugurată și „Pepiniera.1306 plante pentru Timisoara” , care invită trecătorii să se oprească pentru câteva momente și să observe Piața Victoriei printr-o experiență nouă, de la înălțime. Instalația temporară, realizată dintr-o structură metalică, modulară, și care adăpostește o pepinieră a orașului, este deschisă publicului larg până la finalul anului 2023. Fiecare platformă oferă un nou punct de belvedere, cu perspective inedite asupra clădirilor din apropiere.
4. Plimbările pe Bega
Cred că dintre orașele României, Timisoara a reușit cel mai bine să valorifice malurile Begăi. Pe lângă vaporașele care transportă pasageri dintr-o parte în alta a orașului, anul acesta au existat mai multe inițiative pe Bega – de la Festivalul Luminilor la tot felul de promenade culturale care să introducă râul în circuitul cultural și nu numai. De altfel, este o plăcere să te plimbi și pe malul râului, ambele fiind amenajate și „sparte” din când în când de câte o terasă.
5. Hotelurile din centru
Pe Airbnb găsiți o selecție generoasă de apartamente care pot fi închiriate în centrul Timisoarei, în clădiri cu arhitectură spectaculoasă. Cât privește hotelurile, menționez trei locații: Hotel Ibis – în spatele Pieței 700, foarte aproape de centru, cu parcare generoasă și detalii drăguțe, ca espressor-ul de cafea care te așteaptă în cameră, Hotel Continental – o poveste istorică care a fost cândva cea mai înaltă clădire din Timisoara, având 59 de metri și 15 etaje sau Hotel Atlas, o clădire nouă, finalizată în 2011, foarte aproape de centru.
6. Povești gastronomice locale
Timisoara este unul dintre locurile din țară unde multiculturalitatea se simte inclusiv în bucătăriile restaurantelor, însă care nu pune mare accent pe ingrediente locale, deși demersuri se fac. De exemplu, încă nu înțeleg de ce lipsește șoncul, această șuncă bănățeană, din meniurile de pizza locale, căci poate înlocui cu succes prosciutto – las aici și manifestul lui Cosmin Dragomir despre șonc, cu care sunt întru totul de acord.
Salut Festivalul La Pas, care a avut anul acesta o serie de programe ce oferă multiple perspective despre legăturile dintre hrană, cultură și consum durabil – și despre care găsiți informații aici. Tot ei au creat și un Manual de consum responsabil, disponibil aici.
Mă bucur și de efervescența bucătăriilor internaționale alături de alte povești locale – ca de exemplu pleșcăvița sau meniul dedicat lui Brâncuși, cum mă surprind că îmi place atmosfera de berărie și grătare pe care o propun cei de la Berea Timișoreana în curtea fabricii lor.
7. FABER și modelul de regenerare urbană propus pentru comunitate
FABER este un centru cultural independent, fondat de un grup de antreprenori timișoreni din domeniile arhitectură, IT și social-cultural, care au cumpărat o hală industrială din complexul AZUR și au transformat-o în clădirea FABER.
Din 2020, de la inaugurarea clădirii, echipa FABER a devenit și un creator de conținuturi socio-culturale, vizuale, experimentale, artistice și muzicale.
Spațiul are o efervescență a creatorilor culturali din Timisoara și nu numai, unde mereu se întâmplă câte ceva – un festival, o expoziție, o dezbatere, iar cafeneaua lor adună zilnic oameni foarte faini.
8. Reîntoarcerea cinematografelor de cartier
Anul trecut, cu un efort substanțial, s-a redeschis Cinema Victoria, iar anul acesta, și Cinema Timiș se redeschide pentru public. Cinema Victoria este prima dintre sălile de cinema ale orașului reabilitate de Municipiul Timisoara, redată comunității și reintrată oficial în circuitul cultural al orașului din septembrie 2022.
Programul se concentrează pe cinematografie românească și europeană, precum și pe producții teatrale independente. Sala găzduiește, de asemenea, festivaluri, conferințe și diverse alte programe propuse de creatorii și organizatorii locali sau naționali de evenimente.
9. Descoperirea cartierelor din Timisoara
Multiculturalitatea orașului se vede cel mai bine în cartiere, unde atât arhitectura, cât și geografia umană au adus plus valoare în comunitate. Dacă nu vă nimeriți în Timisoara când există organizate tururi ghidate, vă recomand arhiva digitală foto-video Spotlight Heritage Timisoara, unde găsiți sute de povești din cartiere și nu numai.
Proiectul La Pas prin Timisoara este susținut de Julius Meinl. Fotografiile aparțin lui Flavius Neamciuc
