Mucenici au început deja să apară la patiserii, brutării, cofetării și mai nou covrigăriile din oraș, deși tradițional aceștia se consumă pe 9 martie, căci așa zice datina creștin-ortodoxă.

Cine au fost cei 40 de mucenici pe care îi pomenim creștinește pe 9 martie

Povestea spune că 40 de soldați creștini au fost ucişi pentru credinţa lor, după ce au refuzat să se închine zeilor, la porunca comandantului acelui corp de oaste, Agricola, iar datorită acestui sacrificiu în numele credinței, au primit cununa Mucenicilor. Moaștele lor sunt împărțite peste tot în lume, iar din cercetarea mea, sunt inclusiv la Mănăstirea Antim din Bucureşti, ca şi la alte sfinte locaşuri din ţara noastră.

Mucenici moldovenești sau mucenici muntenești

În amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia, în Moldova se pregătesc colaci, copţi sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unşi cu miere şi cu nucă, adică mucenicii moldovenești. Tradiția spune că modul de preparare simbolizează arderea trupurilor Mucenicilor.

Mucenicii muntenești sunt regăsiți în Dobrogea şi în Muntenia, dar sunt de dimensiuni mai mici, tot sub forma cifrei 8, nu sunt copţi, ci fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici.

Unde găsim cei mai buni mucenici în București

Târgul de mucenici de la Muzeul Țăranului Român – care are loc în weekend-ul 8-10 martie 2024
Casa del Pan (str. Polonă nr. 89)
rețeaua Ana Pan
Pâinea lui Dumnezeu (Șoseaua Gheorghe Ionescu Sisești nr. 50)
Brutăria cu Maia (str. Maior Campeanu Alexandru nr. 42)
Sweet Oclock (Strada Ramuri Tei nr. 8, lângă Kaufland Barbu Văcărescu)
rețeaua Mara Mura (de obicei fac)
cel mai probabil și Băcănia Veche (Bulevardul Dacia 25)
Grain Trip (Strada Nerva Traian 16)
Andreea F (Calea Victoriei 222 sau Strada George Călinescu 52)
rețeaua Pain Plaisir

Propria mea poveste cu mucenici

Luna trecută, m-a întrebat Adriana Soholodeanu care este legătură mea cu mucenicii. Iată ce a ieșit:

Am crescut în Moldova, așadar mucenicii moldovenești sunt unica mea referință cu privire la acest obicei. Pe cei cu zeamă i-am descoperit foarte târziu, cred că acum vreo 15 ani, când m-am mutat la București. Țin minte că am văzut anunțul în vitrina unei cofetării/patiserii și m-am întrebat ce sunt, iar când am și intrat să descopăr, vânzătoarea era tare uimită de lipsa mea de cunoștințe despre mucenici.

Cred foarte tare în memoria gustului, dar și în puterea poveștilor. Văd mai degrabă în mucenicii reinterpretați un exercițiu de creativitate al patiserului / brutarului, care însă poate surprinde plăcut. Însă mucenicii fiind atât de specifici doar pentru o scurtă perioadă de timp, îi prefer clasici: sirop, multă miere și nucă.

Îmi amintesc foarte clar cum bunicul insista ca dulciurile pe care le făcea bunica să fie bogate în ingrediente, iar mucenicii cu precădere să aibă multă nucă. Cât privește cele 40 de pahare, am doar această amintire a glumelor, dar nicio imagine concretă dacă am văzut vreodată pe cineva consumând 40 de pahare.

Și îmi mai amintesc cum am realizat pentru prima dată că bunicii nu mai sunt în momentul în care a venit martie și nu i-am mai auzit întrebându-mă despre mucenici. Atunci și ratasem cumva toate reclamele cofetăriilor și patiseriilor din oraș, și practic și acest desert care-mi activa memoria gustului din copilărie.

Suntem totuși martorii unui fenomen care nu mai este atât de nou – reinterpretarea bucătăriei românești face în curând zece ani, așadar mâncarea ritualică este la fel de tradițională și bună de servit mesenilor ca orice altă componentă care duce la ideea de naționalism și autenticitate. Însă văd aceste mâncăruri ritualice ca pe o poveste, ceea ce majoritatea restaurantelor / patiseriilor nu practică: aș vrea să aflu motivația din spatele acestei alegeri în meniu de către bucătar / patiser.

Cred că atât timp cât există cerere pentru un produs, el ar trebui să existe pe piață. Cozonacul, de exemplu, a pătruns ca aliment disponibil pe tot parcursul anului, îl găsești în oferte peste tot, deși la fel de tradițional (și ritualic), se consuma doar de Paște și de Crăciun.