Food stories: Irlanda este primul capitol online din călătoriile mele prin lume, unde vreau să punctez lucruri despre mâncărurile tradiționale și descoperirile gurmande pe care le-am avut.

Desigur, ca să nu vorbim pe stomacul gol, în partea a doua a articolului găsiți și Irish Pubs din București unde puteți experimenta diverse. Cum se face.

Irlanda: scurt istoric al mâncărurilor tradiționale

1. Soda bread

Legendele spun că fiecare familie din Irlanda are propria rețetă de soda bread, scrisă de mână pe hârtie împănată cu făină și prinsă printre cărțile de bucate. Unii preferă să o facă dulce, adăugând o lingură de miere, zahăr sau fructe uscate. Alții preferă varianta cu semințe, tărâțe și ovăz, sau cu melasă și bere Guinness. Da, ați citit bine. Pe scurt, e o pâine fără drojdii, pentru că pentru această pâine se folosește o combinație de bicarbonat de sodiu și zer, iar reacția chimică începe imediat.

Irlandezii sunt atât de pasionați de această pâine încât au înființat o autoritate pentru ea: The Society for the Preservation of Irish Soda Bread. Întreaga poveste și istorie, aici.

2. Fructele de mare

Cred că era de așteptat să menționez abundența de fructe de mare, având în vedere poziționarea pe hartă. Bonus, două evenimente: Oyster Festival Galway (de obicei în ultimul weekend de septembrie) și Dublin Bay Prawn Festival.

3. Irish stew

Tradițional, tocănița irlandeză este făcută cu miel, ceapă, cartofi și morcovi, gătită la foc mic până când toate ingredientele se îmbină într-un amestec aromatic și delicios. Multe restaurante servesc și varianta de Guinness Irish stew, mult mai aromată datorită berii.

4. Coddle

Coddle este tot un fel de tocăniță, iar numele provine de la fierberea lentă sau ‘coddling’ a ingredientelor, totul într-un singur vas. Tradițional, această mâncare era pregătită de clasa muncitoare astfel: resturile de mâncare de la sfârșitul săptămânii ar fi fost lăsate să fiarbă încet în cuptor ore întregi, cu felii de cârnat de porc și fâșii de bacon, alături de cartofi și ceapă, și servită cu multă pâine, în special pentru sosul abundent.

5. Colcannon and champ

Colcannon-ul este un piure clasic de cartofi, cu varză (sau varză kale) și unt (sau smântână), aromat cu ceapă verde, servit de obicei alături de fripturi.

6. Boxty

Gălușca de cartofi, clătita de cartofi și pâinea de cartofi sunt termeni care definesc boxty; unii spun că numele provine de la expresia irlandeză arán bocht tí, care înseamnă pâine de casă săracă. De obicei, boxty se servește cu ouă ochiuri sau afumătură pentru micul dejun sau cu fripturi pentru o masă principală.

7. Budinca Drisheen / Black pudding

Irlandezii au o pasiune pentru a amesteca sângele de animal cu alte ingrediente, ca să se coloreze în negru respectivul aliment. Pare delicatesă la prima vedere, restaurantele fancy servesc acest tip de pâine cu scoici, ouă poșate, salate, risotto sau chiar garnitură la supă, dar cel mai adesea face parte din micul dejun specific irlandez.

8. Irish breakfast

Similar cu micul dejun britanic, în varianta irlandeză avem bacon, cârnați, fasole fiartă, ouă, ciuperci, roșii la grătar, pâine prăjită, unt, dulceață, dar și soda bread și budinca drisheen, despre care am povestit mai sus.

Irlanda: situația din teritoriu

În ceea ce privește alcoolul, e musai de încercat experiența Guinness, dar și Irish Whiskey Museum. De asemenea, în zona centrală a Dublinului există și The Pearse Lyons Distillery, o distilerie deschisă într-o biserică.

Povestea din spatele Dublin snugs: o să vedeți în unele puburi mai vechi că au păstrat pe unele uși eticheta de snug. Snug-ul este o parte esențială a designului pub-urilor irlandeze, având origini în epoca victoriană, când era creat pentru a oferi un spațiu privat celor care nu doreau să fie văzuți într-un bar public, inclusiv femeilor, clerului și poliției. Astăzi, snug-urile sunt mici camere private care oferă acces direct la bar și sunt folosite pentru întâlniri mai intime.

Irlanda: ce-unde-cum mâncăm

Trebuie să recunosc că din lipsă de timp de research în amănunt, am ales cea mai simplă variantă de a mă bucura de mâncărurile locale irlandeze: am fost în locurile din documentarul Somebody feed Phil de pe Netflix. Toate sunt menționate aici.

Câteva chestiuni extra:

• irlandezii au o pasiune pentru gogoși, cam cum avem noi pentru covrigi. Sunt absolut peste tot.
• e o mică isterie și cu ceva numit Bread41, un hipsterism care sincer nu m-a dat pe spate (ce-i drept nici n-am testat pâinea lor, ci doar chestii de patiserie), însă pare extrem de popular pentru localnici.
• în zonele centrale, toate supermarketurile oferă un spațiu de luat masa, cu mese și scaune – ușor insalubru și plin de homeless people, care mi s-a părut o inițiativă faină.
• sunt foarte multe restaurante de tip steakhouse, cu vita frumos afișată în vitrină.
• majoritatea restaurantelor servesc fish&chips.
• am experimentat BUNSEN, burgerii gourmet cu meniul cel mai scurt din istoria meniurilor, de doar 4 feluri cu 3 tipuri de sides. Da, se poate și sunt delicioși de-a dreptul. Foarte tare conceptul minimalist.
• Guinness-ul e mai bun la ei, mult mult mult mai bun.
• un șoc cultural pe care l-am avut este prețul exagerat de mare pentru apa plată la supermarket: în zonele centrale, la brandurile mari de supermarketuri, apa la 0.5l începe de la 2 euro.
• mall-urile lor sunt de fapt magazine în foste clădiri importante, unde nu s-a intervenit aproape deloc la arhitectura interioară/exterioară. Și sunt fascinante.
• la muzeul Chester Beatty, care se află chiar lângă Dublin Castle, există o secțiune dedicată desenelor cu vânzătorii ambulanți de mâncare și băutură din piețe, o chestiune super inedită, cum rar am mai văzut. Argumentul: „Street vendors were an important and visible part of the economy of European cities. This type of trade provided an important source of income, particularly for women. Vendors ranged from single traders with baskets, trays, or containers to small operations with several workers and portable carts or semi-permanent stalls. The pungent smells of fresh produce and cooked food permeated city streets. Vendors developed unique cries’ and gestures to stand out. These street cries, the sounds, calls and music of peddlers and hawkers, helped to sell food, provisions and services. Images of ‘Cries, a genre of urban art, became increasingly popular from the late 17th century in print and other media.”

Irish Pubs in Bucuresti

Pe data de 17 martie, irlandezii sărbătoresc Ziua Sfântului Patrick, ocazie ce marchează și Ziua Națională a Irlandei. Da, se poate sărbători și la București, în cele câteva Irish Pubs din oraș.

• St. Patrick Irish Pub & Restaurant / zona Centrul Vechi / str. Smârdan 23-25

• The Harp Irish Pub & Restaurant / zona Unirii / str. Bibescu Voda 1

• The Dubliner / zona Victoriei / Soseaua Nicolae Titulescu nr. 18

• Kilkenny Irish Pub / zona Unirii /str. Franceza, nr. 46-48

Care-i faza cu puburile irlandeze de peste tot din lume

Probabil că ați văzut și voi în călătoriile voastre că aproape peste tot în lume, există câte un pub irlandez, unde lucrurile sunt foarte prietenoase tot timpul, există mâncare, muzică și voie bună. Desigur, și alcool, în special bere.

Răspunsul e simplu și trist în același timp: populația irlandeză este răspândită peste tot în lume, migrație care a început cu marea foamete. Populația actuală a Irlandei este de aproximativ cinci milioane de persoane, însă numărul estimat al deținătorilor de pașapoarte irlandeze din întreaga lume este de aproximativ șaptezeci de milioane de persoane. Acest lucru ilustrează modul în care, din punct de vedere istoric, rata de emigrare din Irlanda este semnificativ de mare. 

La această poveste de migrație se mai adaugă și originea culturii puburilor din Irlanda, care datează de la începutul secolului al VI-lea, odată cu Legea Brehon. Legea cerea proprietarilor locali de puburi să primească oaspeți în orice moment, zi sau noapte. Această regulă a fost în mare parte stabilită pentru a servi regele în timp ce călătorea prin teritoriu. Fiind deschise non-stop, au devenit rapid și locuri de socializare, ceea ce se păstrează până astăzi.

În speranța că n-am uitat nimic important, sláinte și să ne recitim cu bine în următorul episod de prin lume.