Liste, dorințe, promisiuni, hygge. Ca la început de fiecare an. Și pentru că aproape niciodată nu le notez, uit de ele. Mă întreb apoi în decembrie dar oare ce mi-am dorit la începutul anului. Îmi promit că o să fiu mai organizată. Mai multe agende. Mai multe liste. MAI MULT ORICE. Ceea ce nu e rău. Au contraire. Doar că mai trebuie să îți vezi și lungul nasului.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Pentru că de niște vreme n-am mai fost în vortexul numit viață – mai multă boemie, o vacanță lungă de o lună în afara țării și apoi sărbători, mi-am dat seama că și dacă vrei, n-ai cum să te oprești din alergat. N-ai cum, pur și simplu. Trebuie să cumperi cadouri pentru cei dragi pe ultima sută de metri, trebuie să ajungi la supermarket pentru că ai mai uitat ceva, trebuie să mergi în locurile posh din oraș, la petrecerile fency, la seratele de networking, în vacanțe care să arate wow în poze pe internet, să citești noile cărți apărute pe piață, să mergi la premiere, să multe, în special să alergi dintr-un punct în altul, după orele petrecute la serviciu. Și-i greu. Mă uitam la oamenii din jurul meu și îmi aminteam cum trăgeam de mine efectiv să fac toate cele enumerate mai sus și mult mai mult. Nici acum nu înțeleg de ce, dar se pare că nimeni nu prea înțelege.
Cinci țări mai târziu și două continente vizitate, realizez că această mișcare brawniană în care tot căutăm câte ceva e specifică cam tutoror de pe mapamond. De ce zic asta? Intrați în orice librărie din lume și vedeți cam cât de bine poziționate sunt cărțile despre liniște și hygge. Despre cum ajungi să te împaci tu cu tine. Despre fericire. Despre cum să te regăsești. Despre ce trebuie să faci pentru inner self. Și-s chiar acolo, lângă cărțile cu adevărat importante, care te pot duce în afara zonei de comfort și te pot învăța diverse, însă preferăm să citim lucrurile care ne-ar face mare plăcere, dar suntem prea ocupați cu viața să le punem în practică. Căci un colț cu lumânări parfumate, o lumină difuză, un ceai aromat și o pătură pufoasă cred că sunt niște elemente ușor de găsit în majoritatea caselor. Doar că ni se pare că hygge-ul danez e mult mai bun decât ce ne putem crea noi acasă. Pentru că scandinavii știu mai bine. Apropo de hygge, vă rog să citiți You dont want hygge, you want social democracy.
Și apoi toate sfaturile americanilor. Una dintre cele mai bine vândute cărți pe mapamond în 2018 a fost The Subtle Art of Not Giving a Fuck. Și după ideea genială a lui Mark Manson (apropo, să citiți cartea pentru un plus de optimism că și voi puteți face toate lucrurile pe care vi le doriți, trebuie doar să vreți), un întreg alai de scriitori de self-help care au contribuit cumva la conceptul ăsta și au creat zeci, poate sute de alte cărți despre je m’en fiche.
Personal, am optat pentru cărțile lui Sarah Knight – Get Your Shit Togeher și The Life-Changing Magic of Not Giving a Fuck, această freelance writer care a scris The no-fuck-given international bestsellers, și care nu zice nimic wow, dar, repet, îți dă o stare de bine că poți și tu să zici fuck off – mai elegant sau mai vulgar, depinde de situația de viață.
Și tot pare că nu învățăm nimic, o zic în primul rând eu, care am citit deja și am luat notițe. Jucați-vă și voi cu infographicul acesta și spuneți-mi dacă s-a schimbat ceva la voi în viață. Căci la mine nu. Sau nu încă.
Și totuși, ce fac greșit? Prea multe așteptări, spun fără să clipesc. Eu cred că lumea e cea de la mine din cap, când ea e de fapt preocupată cu lucruri care n-au nicio legătură nici cu mine, nici cu proiecțiile mele. Iată de ce nu pot să hygge, nu pot să enjoy the silence și mai ales nu pot să give fucks: zgomotul de fond din capul meu are prea mulți decibeli ca să mai pot face ceva. Dar lucrez intens la asta. Așadar, singurul forecast pentru 2019 este exact ce am scris în titlu: mai multă atenție la propria persoană, mai multă ignoranță pentru zgomotul de fond și găsirea echilibrului dintre Oana interioară și cea exterioară. Ceea ce vă doresc sincer și dumneavoastră.
PS: În The Forecast a lui Monocle de anul acesta, totul este despre How to be happy. Practic, epoca work-life balance a apus, acum vorbim doar de meaningful și viața e prea scurtă, așadar hai s-o trăim cât mai intens. Frumos, cumva, pe alocuri utopic. Las aici patru dintre articole, dacă vă pasionează povestea cu happiness: Happiness lab, Happy space, Happiness formula și Inner peace. Tare mai e complicat cu fericirea asta.
