Job alert este de fapt următorul: administrația unei insule irlandeze caută doi manageri ai spațiului, care să se ocupe de buna guvernare a insulei precum și de cafenea și de un-fel-de-han, unde sunt singurii locuitori permanenți din aprilie până în octombrie. Insula nu dispune de electricitate, WIFI, gaze sau apă curentă, totul este sauvage, însă este vizitată de turiști.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Insula nu este la capătul pământului, ci chiar foarte aproape de țărmul Irlandei. Job alert este pentru două persoane, ideal un cuplu sau prieteni, de la 1 aprilie 2021 până la 1 octombrie 2021. Înscrierile încă se fac aici. Anul trecut, pentru acest job alert au aplicat nu mai puțin de 24.000 de oameni din întreaga lume. Oare de ce?
PS: insula Great Blasket arată incredibil. Și e plină de povești, iar ceilalți vecini sunt măgarii, după cum veți observa în feed-urile lor de social media. Aruncați un ochi aici și aici.
Știrea cu acest job alert am citit-o în Lonely Planet și am postat-o la mine pe Facebook. Pare jobul ideal, dacă ai un +1 cu care să mergi acolo. Și surpriza a fost că în gluma aferentă mutării la capătul pământului fără internet, electricitate, apă curentă sau gaze, oamenii vor să aplice la job. Pe bune.
Nu știu dacă-i pandemia, statul interminabil conectați la tehnologie sau faptul că ne-am obișnuit să consumăm digital cu polonicul sunt criteriile principale pentru care ai aplica la un job care pare rupt din orice registru al realității actuale. Însă trebuie să recunosc că sună foarte tentant.
Profesional, n-am performat niciodată la interviuri corporate. Nici în partea de recrutare – deși, prin aprilie 2020, în plină criză pandemică și lockdown global, am trecut prin NOUĂ (!!!) etape de interviu cu o echipă din SUA, care la sfârșitul procesului de recrutare cu interviuri cu 4 recruitors diferiți din 4 regiuni ale lumii diferite, m-au anunțat că jobul nu mai există, deși trecusem toate probele. Tot profesional, chiar dacă prin recomandare, am performat la interviurile de “introducere”, cu vreo câteva excepții: după ce mi s-a prezentat fișa postului, mi-era și mie clar că nu ne potriveam.
Cu toate astea, deși nimeni niciodată nu m-a întrebat care ar fi pentru mine job-ul ideal, mereu m-am proiectat în zona de libertate de organizare a programului, chiar dacă uneori munca se întinde pe 8-10-12-14 ore. La începuturi, i se zicea freelancing. Apoi, a primit o denumire mai corporate, digital nomad. În perioada asta, se încadrează la work-from-home. En fin, ați prins ideea.
Întrebarea însă, rămâne: care-i job-ul ideal, în termeni realiști, nu idealiști? Downshifting pentru mai mult timp liber, upgrading pentru o poziție care necesită mult mai multă experiență, program 8-5, schimbat radical domeniul și activitatea, întoarcerea la chestiuni de bază, cum e job alert-ul pentru șapte luni pe o insulă unde nu ai internet și electricitate?
Sau cel care ne va urca pe o scară ierarhică, vom descoperi something wonderful care să rezolve o problemă reală a lumii, care va declanșa schimbare sistemică în sistem domino?
Sau poate o inițiativă antreprenorială care rezolvă o problemă reală sau adaugă layere noi într-un domeniu deja bătătorit de alții?
Visăm la lucruri care să ne facă pe noi bine sau și pe ceilalți? Mă ajut sau ajut?
Eu cam aici sunt cu job-ul “ideal”, cu bune și cu rele, iar constant îmi pun întrebările de mai sus. E sănătos să îți faci o analiză SWOT din când în când, iar la fel de sănătos este să iei pauze, să fac downshifting și să investești în visele tale. La voi cum e?
Photo credit: pozele de pe insulă sunt de pe contul lor de Facebook
