Suntem contemporani în secolul ăsta al vitezei incredibile și al ambalajului online care par că ne descompun simțurile, trăirile și sentimentele, rezumându-ne la statusuri pe Facebook și povești încadrate în poze perfecte pe Instagram. Sau cel puțin așa se vede din spatele ecranelor pe care le folosesc eu. Dar ce-i dincolo de ecran? Sunt zile și zile. Întâlnim oameni și oameni. Ni se întâmplă lucruri mai bune sau mai rele. Important e, de fapt, ce…
Liste, dorințe, promisiuni, hygge. Ca la început de fiecare an. Și pentru că aproape niciodată nu le notez, uit de ele. Mă întreb apoi în decembrie dar oare ce mi-am dorit la începutul anului. Îmi promit că o să fiu mai organizată. Mai multe agende. Mai multe liste. MAI MULT ORICE. Ceea ce nu e rău. Au contraire. Doar că mai trebuie să îți vezi și lungul nasului. Pentru că de niște vreme n-am mai…
E ultima săptămână de campanie pro/contra referendum. Nu mai stau pe Facebook căci e plin de păreri și păreriști. Nu mai pot psihic să citesc despre acest eveniment care nu înseamnă altceva decât că suntem o țară de grijulii despre “binele” aproapelui nostru. Pe lângă faptul că personal mi se pare o lipsă acută de respect față de celălalt să te preocupe cu cine stă el/ea acasă și care din punctul meu de vedere încalcă…
V-ați întrebat vreodată cum marii artiști se raportează la fericire? Și ce răspund ei când sunt întrebați dacă sunt fericiți?Nici eu. Doar că am găsit răspunsul lui George Enescu în paginile uneia dintre cărțile dedicate lui. – Jurjac, tu ești fericit? – Da, mamă, răspunse Enescu, simplu, fără să obiecteze, așa cum se obișnuiește, că această întrebare este prea complicată. Am tot ce-mi trebuie, continuă Jurjac. Hârtie de scris, toc, gumă, vioară, pian, baghetă ……
