De ce suntem atât de empatici cu Printesa Kate

Suntem o generație care a crescut cu o poveste frumoasă de dragoste – fata de familie bună care a întâlnit prințul moștenitor, au făcut o nuntă ca-n povești și trei copii minunați.

Știm tot despre Printesa Kate, dar cel mai important, cine a creat întreaga strategie pentru ea, a umanizat-o cum n-am mai văzut până acum, căci n-aveam social media. Și e minunat așa, mai ales după toate rahaturile pe care le-a făcut Casa Regală Britanică ca să iasă basma curată pe toate spețele rușinoase ale familiei regale contemporane. Însă din păcate, tot Prințesa Kate a spălat toate rufele murdare ale familiei, căci ea era cea care ieșea public cu câte ceva minunat de fiecare dată când o dădeau în bară.

Iar acum, Printesa Kate a făcut un anunț pe care îl anticipam. Printesa Kate are cancer, iar noi – omenirea întreagă, am rămas impresionați, iar valul de empatie se simte peste tot în lume. Și suntem mult mai apropiați de ea datorită felului în care echipa de comunicare a umanizat-o și a adus-o mai aproape de popor, dar și prin prisma vârstei: e totuși o femeie de 42 de ani, la jumătatea vieții, care se pregătește să devină regină.

Un membru al Casei Regale Britanice, care are acces la doctori de top și probabil cea mai aleasă îngrijire din toate punctele de vedere, are cancer. Boala asta nu se uită dacă ești bogat sau sărac, dacă ai sânge albastru sau nu, ci doar vine și te lovește intens.

Fiecare dintre noi a avut pe cineva apropiat cu cancer și știm exact despre ce e vorba. De aceea suntem atât de empatici cu suferința și durerea ei și am rezonat atât de bine cu mesajul pe care l-a postat: ȘTIM DESPRE CE E VORBA. Și mai știm ce face cancerul pentru aparținători: ne omoară și pe noi încet, dar sigur.

Mi-ar plăcea tare mult ca după acest moment pe care toată lumea îl comentează și regretă să înceapă să apară mai multe grupuri de suport al aparținătorilor bolnavilor de cancer. Am căutat și eu multă vreme unul după ce l-am pierdut pe tata în lupta cu cancerul, căci aveam nevoie să înțeleg ce s-a întâmplat. Vorbesc în cunoștință de cauză când zic că e cel puțin la fel de greu și pentru aparținători, nu doar pentru bolnav. Și după cum ziceam mai sus, ne omoară și pe noi pe interior, încet, dar sigur.