Artsy

Wow moment: “Cafeneaua de la capătul lumii” – „Exact așa cum eram pierdut pe drum, eram pierdut și în viață – fără să știu încotro mă îndreptam sau de ce mergeam în acea direcție”.

Pinterest LinkedIn Tumblr

Cred foarte tare că unele lecturi vin ele la tine când te aștepți mai puțin. Așa mi s-a întâmplat și cu “Cafeneaua de la capătul lumii”, pe lista mea de #goodreads din luna mai, despre care am povestit deja aici.

Sunt iar într-un moment de cumpănă, lucrurile fiind ușor instabile din cauza situației pandemice. Cam ca aici: „Exact așa cum eram pierdut pe drum, eram pierdut și în viață – fără să știu încotro mă îndreptam sau de ce mergeam în acea direcție”.

Și cum îmi căutam niște notițe într-una dintre multele agende, am descoperit această însemnare din “Cafeneaua de la capătul lumii”:

O dată ce îți pui cu adevărat întrebarea pe care ai văzut-o, căutarea răspunsului va deveni parte din ființa ta.

urmată de

Lucruri la care să te gândești în timp ce aștepți:

De ce ești aici?

Îți este teamă de moarte?

Ești un om împlinit?

Atunci când începi să descompui de ce-ul, intrii într-o centrifugă destul de rapidă, care macină gânduri și sentimente deopotrivă, dar care, poate, găsi răspunsurile și la restul de întrebări.

Dacă compui și descompui cele trei întrebări, ies câteva lucruri tare faine. De exemplu:

Dacă ești aici, acum, înseamnă că ești un om împlinit pentru că tu conștientizezi prezența ta proprie, așadar de ce să-ți fie teamă de moarte?

Dacă aici este acum, eu unde sunt ca să pot răspunde cum mă simt și ce frici am?

E nevoie de niscavai curaj ca să poți începe să răspunzi la de ce-uri. Și sinceritatea față de tine, care duce la împlinire. Iar oamenii împliniți nu mai au frici. Simplu, nu?

cafeneaua de la capatul lumii

 

 

Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial