Once upon a virtual travel

Once upon a virtual travel: Vlad Chiciudean

Pinterest LinkedIn Tumblr

Om al muntelui. Trainer. Ghid turistic. Sufletul petrecerii. Biker. Folkist cu repertoriu internațional. Om cald, o calitate din ce în ce mai rară. Prieten călător. Nu știu dacă este cea mai corectă sau completă descriere a lui Vlad Chiciudean, dar Vlad este un om cu atât de multe calități încât e greu să-i faci o introducere care să-i facă cinste. Vlad călătorește, mult, și după o perioadă de absență din online, descoperim cu toții în ce paradis a ajuns, printr-un video – ba subacvatic, ba cu elefanți, șopârle sau, cum veți vedea mai jos, Everestul.

Once upon a virtual travel s-a născut ca o idee de interviuri cu călători de profesie, care în acest moment nu mai pot străbate lumea pentru a aduna și a spune povești, dar sunt multe dintre ele deja trăite și povestite. Așadar, i-am invitat într-o călătorie virtuală, prin fotografiile și amintirile lor. Iată poveștile:

Pro sau contra călătoriilor virtuale. Argumentează.

Pro. Fie că unii nu au timp de cercetare, fie că nu au timp fizic sau curaj să-și ia acel timp, experiența împărtășită poate deschide niște porți sau unele oportunități la care nu ai avea acces dacă nu s-ar alinia astrele. Mi s-a întâmplat deseori să mă inspir, la rândul meu, din bloguri de călătorie, vloguri de pe youtube samd. E drept, uneori am regretat, pentru că experiența a fost sub așteptări din punctul meu de vedere, dar dacă n-aș fi ajuns acolo sigur ar fi persistat întrebări de genul “și totuși, cum ar fi fost?”

M-am învățat minte să caut din trei surse dacă prima impresie lasă loc de interpretare și, mai ales, să caut și secțiune de tourist traps de la Lonely Planet sau Rough Guides. Oamenii de acolo sunt destul de în măsură să te ghideze, pentru că dacă nu sunt obiectivi nu-i mai cumpără nimeni :).

Personal, îmi place foarte mult conceptul de Footsteps al celor de la New York Times, despre reluarea/refacerea călătoriilor unor muzicieni, scriitori, arhitecți, personaje din cărți, oameni care inspiră. Ce Footsteps ai urmat? Ce descoperiri ai făcut? Ce ți-ai dori să descoperi dacă abia acum ai aflat de tipul acesta de călătorii?

Călătoriile mele se învârt destul de mult în zona activă, cea de drumeție și explorat în afara aglomerărilor foarte mari de turiști sau în locuri în care natura e așa cum nu o mai regăsești nicăieri altundeva. Cred că cea mai apropiată de concept dintre călătoriile mele pe urmele altor personaje celebre a fost cea în care am experimentat, până la Everest Base Camp, traseul urmat de către toți exploratorii care au încercat sau au și reușit să urce pe cel mai înalt vârf de pe Terra. De la Mallory la Hillary, Messner și Steck, multe nume au pășit pe acele poteci, iar faptul că i-am putut și eu imita pe o anumită bucată m-a încadrat, zic eu, în această categorie. A durat 13 zile, m-a determinat pe atunci să încep și un vlog personal pentru ca și alții să vadă cam ce presupune și am slăbit vreo 12 kg.


Despre senzațiile trăite acolo sus, la peste 5.000 m, îmi amintesc întotdeauna cu plăcere și sper să mai pot repeta isprava la un moment dat și din partea chineză. După ce corpul începe să îți spună “stai, locul tău nu e aici”, începe aclimatizarea, începe consumul, apare dorința de a continua și de a-ți depăși limita de confort. Satisfacția priveliștilor înconjurătoare într-un context de efort peste medie e, întradevăr, împlinitoare și îți dă senzația de realizare a ceva important.

În rest, am fost deseori interesat de case memoriale, am citit biografii, dar nu am avut niciodată dorința de a reedita pas cu pas viața cuiva. Să zicem că îmi place să încerc să simt anumite momente din existența respectivelor persoane, să văd unde au lucrat, ce i-a inspirat, dar nu cred că am destulă răbdare pentru un drum exact reprodus.

Aș vrea să facem o călătorie în mașina timpului împreună. Unde ai vrea să călătorești, având trei destinații: una pentru trecut, una pentru prezent și una pentru viitor?

În trecut, deși mă fascinează istoria medievală a Europei, cred că aș alege un moment mai apropiat de zilele noastre și anume Woodstock ’69, când niște idei aparent mici s-au transformat în ceva de o amploare nemaivăzută și au schimbat mult muzica, societatea și ceea ce trăim, mai mult sau mai puțin, în zilele noastre. Ideea de libertate în gândire și exprimare (fără exagerări teribiliste destinate doar să atragă atenția) cred că a germinat în acea perioadă și s-a răsfrânt apoi influențând generațiile viitoare.
În prezent, nu am nevoie de o mașină a timpului, ci de un aparat de teleportare sau un avion privat care să mă ducă spre Tanzania ca sa pot urca pe Kilimanjaro, un vis din generală pe care îl tot amân de vreo câțiva ani.
În viitor aș dori să escaladez niște munți în afara planetei (dacă va fi posibil), dar nu neapărat înalți. Să se vadă ceva frumos de acolo, atâta tot 🙂

Continuăm călătoria imaginară, tot sub presiunea timpului. Dacă ai avea buget nelimitat, însă doar 24 de ore, ce itinerariu ai alege? Menționează și de unde pleci.

Aș decola cu un avion de vânătoare din Tokyo, aș survola Marele Zid, după care aș coborî spre Himalaya, aș survola Baikalul, după care m-aș îndrepta către Marea Mediterană, piramidele din Egipt, aș coborî pe Nil, apoi aș vira către Coasta de Fildeș, peste Atlantic, deasupra Amazonului, vârful Aconcagua și, dacă mai e lumină, aș vrea să ajung până în Țara de Foc… Dacă nu au trecut cele 24 de ore, ar fi frumos să ajung și pe deasupra Noii Zeelande. Bineînțeles, fără aterizare dacă se poate.

Care este cartea despre călătorii pe care ți-ai dori foarte mult să o fi trăit din propria experiență?

Long Way Round e o carte scrisă de către actorii Ewan McGregor și Charlie Boorman despre călătoria lor cu motocicletele de la Londra la New York traversând Europa, Rusia, mai multe -stan-uri, Mongolia și nordul continentului american. Întâmplarea face că am și tradus pentru o televiziune prin 2006 un episod din serialul care a fost realizat în timpul călătoriei și, chiar dacă pe atunci nu aveam motocicletă, mai apoi am simțit nevoia să folosesc inițialele la numărul meu de înmatriculare al Rosinantei (n.a.: motocicleta proprie). Are multe momente dramatice, descoperiri, întâlniri, dar mai ales peisaje care îți taie respirația și te fac să vezi ce înseamnă să te bucuri simplu de prezentul înconjurător. Cam asta văd eu ca fiind, în esență, rostul călătoriilor.

Cum îți hrănești dorul de călătorii în această perioadă?

Momentan încerc să găsesc cât mai multe motive să plec cu motocicleta din București, iar traseul către drumurile de munte e unul destul de întemeiat… :)) În rest, ture prin munții noștri, mai testez trasee pentru când o să pot din nou să ghidez fără restricții excursii pentru cei care vor să descopere România (atât străini, dar și români) și citesc, urmăresc documentare, fac planuri.

Toată lumea cere călătorilor de profesie tips&tricks. Eu aș vrea o idee despre ce înseamnă pentru tine “guilty pleasure” într-o călătorie.

Plăcerile vinovate din călătorii se învârt cel mai adesea în jurul preparatelor culinare din locurile cu pricina, dar în afară de aceste momente despre care americanii spun că “a second on your lips, a lifetime on your hips” cred că îmi place foarte mult să caut obiecte artizanale sau mici suveniruri din acele locuri pe care, mai apoi, să le dăruiesc sau să le păstrez pentru mine. Nu cheltui haotic, dar uneori ajung să țin cadouri prin casă timp de mai mulți ani până găsesc ocazia potrivită. Nu tot ce cumpăr are un destinatar bine stabilit, ci sunt lucruri care îmi plac mie din acele locuri, iar, dacă la un moment dat cred că se potrivește cu persoana, vin cu povestea la pachet 🙂

Once upon a virtual travel devine o categorie a Idei roșcate, unde adun povești ghidate de întrebări și curiozități ale mele cu și despre călătorii.

Toate fotografiile aparțin călătorului de profesie, Vlad Chiciudean. Pe Vlad îl găsiți aici

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial