Adina Voicu este unul dintre cei mai curajoși oameni pe care îi cunosc: și-a îndeplinit visele, de la plecat la Londra fără un job pre-stabilit acolo la făcut înconjurul lumii la bordul unui vas de croazieră, la dus pasiunea pentru caligrafie în zona de side-business. My Wander Tales creionează câteva momente din viața Adinei, pentru care călătoria pare că are și alte semnificații, cu scrisori deschise locurilor prin care a trecut.

Once upon a virtual travel s-a născut ca o idee de interviuri cu călători de profesie, care în acest moment nu mai pot străbate lumea pentru a aduna și a spune povești, dar sunt multe dintre ele deja trăite și povestite. Așadar, i-am invitat într-o călătorie virtuală, prin fotografiile și amintirile lor. Iată poveștile:

Pro sau contra călătoriilor virtuale. Argumentează.

Călătoriile virtuale păreau departe de noi, deși ele există de ceva timp. Granițele virtuale sunt nemărginite, așa că eu zic să profităm de această oportunitate, dar să nu ne rezumăm doar la ea. Modul acesta de a călători îmi pare o completare a călătoriei reale, nicidecum o înlocuire.
Ambele oferă experiențe, însă diferite. Călătoria virtuală o poți folosi înainte de cea reală – te documentezi, ai un mic preview la ceea ce urmează să trăiești. Dar în niciun caz nu poate înlocui experiența și trăirile unei călătorii reale – să observi localnicii și să vorbești cu ei, să încerci preparatele tradiționale, să te abați de la planul tău de a vizita locurile turistice și să te pierzi pe străduțe necunoscute…

Personal, îmi place foarte mult conceptul de Footsteps al celor de la New York Times, despre reluarea/refacerea călătoriilor unor muzicieni, scriitori, arhitecți, personaje din cărți, oameni care inspiră. Ce Footsteps ai urmat? Ce descoperiri ai făcut? Ce ți-ai dori să descoperi dacă abia acum ai aflat de tipul acesta de călătorii?

Visam la astfel de călătorii încă de când eram pe băncile școlii, în orașul meu natal și citeam despre acel București mitic al lui Eliade. E unul din modurile mele preferate de a cunoaște un oraș. Orice loc am văzut din lumea asta minunată, am încercat să îl văd și prin ochii oamenilor sau personajelor care mă inspiră. Cred că e un mod de abordare mult mai interesant decât a te duce doar în locurile turistice, a face zeci de poze și a da un checkin.

Am avut șansa să descopăr locuri la care poate nici nu îndrăzneam să visez. Eu, care visez încontinuu! În Antibes, Riviera Franceză, am urmat pașii lui F. Scott Fitzgerald și Picasso, cu gândul că au trăit și au creat aici unele din cele mai frumoase opere. De Roma m-aș fi îndrăgostit oricum, dar faptul că e cumva legată de Audrey Hepburn mă face să îndrăgesc orașul și mai mult. Poate că sunt multe persoane care au auzit de Roman Holiday, filmul în care joacă Audrey Hepburn, dar câți știu că ea a trăit aici mai bine de 20 de ani?

O altă descoperire, poate cea mai dragă mie (deși îmi e foarte greu să le compar), a fost Key West. Ernest Hemingway a ajuns printr-o întâmplare acolo, plănuia să stea doar două zile trăit acolo mai bine de 10 ani. Te plimbi pe străduțele de lângă ocean și nu ai cum să nu dai de barul lui preferat, locul favorit în care lua prânzul sau chiar casa în care a locuit și care poate fi vizitată. Bineînțeles, casa încă e plină de pisici, favoritele lui Hemingway.

Sunt și locuri în care încă nu am ajuns și sper ca într-o zi să văd măcar o parte dintre ele: Hydra, insula artiștilor și locul în care Leonard Cohen a ales să trăiască o parte din viață; Napoli și Ischia, locurile transformate în personaje în romanele Elenei Ferrante; dar mai ales, încă visez la acel road trip din Biblia generației Beat, On the road a lui Jack Kerouac.

Aș vrea să facem o călătorie în mașina timpului împreună. Unde ai vrea să călătorești, având trei destinații: una pentru trecut, una pentru prezent și una pentru viitor?
Aș începe cu Grecia și Roma Antică, aș continua cu Hogwarts și Narnia  și aș rămâne… pe Lună.

Continuăm călătoria imaginară, tot sub presiunea timpului. Dacă ai avea buget nelimitat, însă doar 24 de ore, ce itinerariu ai alege? Menționează și de unde pleci.
Aș închiria un minivan și aș pleca haihui prin România. Munți, păduri, sate uitate, le-aș lua la rând pe toate. Și de unde să încep această aventură, dacă nu din orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea?

Care este cartea despre călătorii pe care ți-ai dori foarte mult să o fi trăit din propria experiență?
Greu, tare greu să aleg! Cred că cel mai mult mi-a rămas întipărită în minte On the Road (Jack Kerouac), descoperită pe la sfârșitul liceului. Deși e un roman american, vorbește de un stil de viață alternativ, departe de ideea de consumerism atât de impregnată în mintea americanilor. Cartea asta nu numai că te plimbă prin toată America anilor `50, dar vorbește despre o generație aparte, unde tinerii sunt obsedați să își exprime libertatea individuală.

Cum îți hrănești dorul de călătorii în această perioadă?
Revin la fotografii. Gătesc preparate specifice. Mă uit la filme care îmi amintesc de locuri văzute sau îmi arată altele noi. Iar în ultimul timp am început să mă gândesc la destinații de vacanță pentru România. Sunt atâtea locuri frumoase aici, de care poate nici nu avem habar.

Toată lumea cere călătorilor de profesie tips&tricks. Eu aș vrea o idee despre ce înseamnă pentru tine “guilty pleasure” într-o călătorie.
Mâncărurile specifice, neapărat. Minimarketuri de cartier. Târgurile de antichități. Vinul specific zonei. People watching. Și cel mai previzibil guilty pleasure… magneții și postcard-urile.

Once upon a virtual travel devine o categorie a Idei roșcate, unde adun povești ghidate de întrebări și curiozități ale mele cu și despre călătorii.

Toate fotografiile aparțin călătorului de profesie, Adina Voicu. Pe Adina o găsiți aici.