Dacă m-ar întreba cineva cum să ilustreze în dicționar expresia follow your heart, cu siguranță aș alege o poză a Loredanei. Simte frumosul în toate formele lui și găsește mereu cuvintele potrivite pentru tine și pentru ce ai nevoie în acel moment. De la călătorii spirituale la romance pe malul mării, la rătăciri printre străduțe și prin piețe și la descoperit artă locală, toate presărate cu o feminitate incredibilă. Cam așa o văd și o simt eu pe Loredana.

Once upon a virtual travel s-a născut ca o idee de interviuri cu călători de profesie, care în acest moment nu mai pot străbate lumea pentru a aduna și a spune povești, dar sunt multe dintre ele deja trăite și povestite. Așadar, i-am invitat într-o călătorie virtuală, prin fotografiile și amintirile lor. Iată poveștile:

Pro sau contra călătoriilor virtuale. Argumentează.

Toate călătoriile mele fizice au început de la un tur virtual, într-un fel sau altul: o fotografie, o poveste, ceea ce m-a ajutat să experimentez mai intens locurile vizitate. Deci, cumva, pentru mine, ele pot funcționa drept un imbold, o emoție care să mă determine să-mi zic: da, mi-ar plăcea aici!

Personal, îmi place foarte mult conceptul de Footsteps al celor de la New York Times, despre reluarea/refacerea călătoriilor unor muzicieni, scriitori, arhitecți, personaje din cărți, oameni care inspiră. Ce Footsteps ai urmat? Ce descoperiri ai făcut? Ce ți-ai dori să descoperi dacă abia acum ai aflat de tipul acesta de călătorii?

Uuu, nu știam de acest concept. Foarte nice, merci Oana de pont. Mărturisesc că am ales drumul poeziei lui Lorca. Asta și dintr-un soi de nostalgie. Am revenit în februarie, din Barcelona, după un semestru de istoria artei acolo și plănuiam să vizitez Spania mai mult în această vară…

Aș vrea să facem o călătorie în mașina timpului împreună. Unde ai vrea să călătorești, având trei destinații: una pentru trecut, una pentru prezent și una pentru viitor?

Trecut – m-aș reîntoarce într-un loc care m-a aflat el și nu invers, Insulele Galapagos, Ecuador. 

Prezent – Islanda.

Viitor – Tokyo. 

Continuăm călătoria imaginară, tot sub presiunea timpului. Dacă ai avea buget nelimitat, însă doar 24 de ore, ce itinerariu ai alege? Menționează și de unde pleci.

Aș alege un oraș din Europa (poate Florența), unde să-mi revăd foștii iubiți. Sună ciudat?!  Bărbați minunați, care m-au iubit și m-au învățat câte o lecție semnificativă la momentul respectiv și, sunt convinsă, că s-ar înțelege foarte bine între ei. M-aș ocupa eu de tot, plecând din eternul București. Aș investi în starea aceea, nu am depăna amintiri. 

Care este cartea despre călătorii pe care ți-ai dori foarte mult să o fi trăit din propria experiență?

The Great Railway Bazaar: By Train Through Asia, Paul Theroux. Una dintre cele mai exotice și eliberatoare cărți citite despre călătorii (din Londra până în Tokyo). Tot de aici am aflat de Orient Express, Transiberianul și cât de important e să observi și să ai răbdare cu ce e în jurul tău: de la oameni, peisaje, la gesturi, iar călătoria cu trenul te face să ai răbdare. Eu fiind o iubitoare de trenuri.        

Cum îți hrănești dorul de călătorii în această perioadă?

E curios, dar nu am simțit un dor foarte mare de călătorii. Mai mult de drumeții pe munte, de picnicuri în natură sau să fac observații pe cer, la aer curat. Dar, desigur, nu ratez diverse conturi de instagram, care îmi reamintesc constant de locurile minunate care mă așteaptă să le explorez.  Dar am răbdare. 

Toată lumea cere călătorilor de profesie tips&tricks. Eu aș vrea o idee despre ce înseamnă pentru tine “guilty pleasure” într-o călătorie.

Am avut norocul să călătoresc foarte mult, începând cu 18 ani. Un lucru care mi-a modelat felul de a fi, de a simți. Negreșit, fac o vizită la cel puțin un muzeu de artă al locului, mă adună parcă. Apoi, ador să merg pe jos și să mă pierd pe străzi, în librării, magazine cu vechituri, piațete, în oameni, în zgomote, fără să caut ceva anume. 

Once upon a virtual travel devine o categorie a Idei roșcate, unde adun povești ghidate de întrebări și curiozități ale mele cu și despre călătorii.

Toate fotografiile aparțin călătorului de profesie, Loredana Munteanu. Pe Loredana o găsiți aici. 

ps: Loredana a povestit aici și despre relația ei cu jazzul 🙂 S-ar putea să vă placă.