Adevăratul revelion al acestui an este data de 1 iunie 2020 dintr-o serie de motive: se va publica planul de relansare a economiei României, o parte dintre măsuri s-au relaxat de tot – de exemplu, vei putea circula fără declarații inclusiv în exteriorul localității de domiciliu, și vor fi trecut deja două săptămâni de la prima relaxare a măsurilor, așadar se pot compara cifrele legate de îmbolnăviri/decese provocate de covid.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Doar că …
- actualul guvern a obosit. Mesajele sunt din ce în ce mai confuze, s-au rărit conferințele de presă și știrile și noutățile se dau la tv sau la radio cu titlu de breaking news.
- au izbuncit niște crize majore de comunicare și o confuzie generală pentru anumite comunități, cum este cazul situației cu examenele naționale: toată lumea are o opinie, nimeni nu pare că vine cu vreo soluție.
- avem 1.600.000 de români întorși în țară din străinătate în pandemie care teoretic ar trebui să intre în câmpul muncii, însă deja avem un milion de angajați în șomaj tehnic, iar cifrele despre oamenii care au fost dați afară nu sunt disponibile momentan, așadar s-ar putea să avem o surpriză majoră. Plus un număr semnificativ de oameni care nu sunt șomeri cu acte, nu sunt nici în șomaj tehnic.
- avem părinți care trebuie să se întoarcă fizic la birou, însă n-au cu cine să lase copiii pentru că instituțiile de învățământ private intră în aceeași categorie ca instituțiile publice, adică închise până în toamnă.
- nu sunt norme pentru redeschiderea restaurantelor – o parte semnificativă de șomeri vin din zona de horeca, deși 1 iunie este chiar după colț.
- marele program IMMInvest aprobă cu încetinitorul proiecte de finanțare.
- cultura este adusă la masa negocierilor, însă e neclar cum și în ce fel vor reporni motoarele și pentru această arie. Bănuiesc că este o presiune destul de mare din partea organizatorilor de evenimente, dar și nevoia celorlalți jucători din piața de entertainment de a-și organiza activitatea în următoarea perioadă.
- este ciudat și curios cum nimeni nu vorbește despre tăierile salariale ale majorității angajaților – mai ales a celor care au lucrat în pandemie, au făcut profit pentru companii și s-au expus la toată nebunia asta cu virusul.
- este și mai ciudat cum nimeni nu vorbește despre cum a crescut semnificativ coșul de cumpărături, cu tot PR-ul blocajului prețurilor alimentelor de bază în supermarketuri.
Însă aș vrea să menționez și partea plină a paharului:
- pentru prima dată, mi s-a părut că a existat un dialog real între instituțiile publice și cele private reprezentate de oameni care mișcă lucruri și susțin palierele lor de economie și prin volum, dar și prin inovație.
- pentru prima dată, am realizat că ceea ce spun de niște ani – puterea comunității și organizarea în comunități care să transmită unitar ceva, pare că are sens inclusiv în România, dincolo de orgolii.
- a fost o mobilizare incredibilă din partea tuturor, de la oameni simpli la ong-uri și companii care au donat și au ajutat zeci de mii de persoane.
Iar cea mai bună veste, care nu-mi aparține, credits to my bro, este că în sfârșit am depășit statutul de țară de lumea a treia (da, știu, nu suntem conform documentelor oficiale, dar cred că oamenii care citesc acest blog sunt destul de realiști și conectați la cotidian), din simplul motiv că avem foarte mulți muncitori calificați și necalificați din alte țări care lucrează aici.
O să fie bine, ne reorganizăm împreună.
Photo by Nicole Baster on Unsplash
