Am o vorbă pe care o repet des: avem nevoie de mai multă poezie în viața noastră. Ca să fim mai buni, mai umani, mai atenți. Poezia asta poate avea orice formă și pare-se că cel mai des o folosim în limbajul corporate, când trimitem tot felul de documente prin atașamente.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Dar
În limbajul de specialitate s-a impus desemnarea textului, a imaginii, sau a sunetului care poate fi trimis împreună cu un mesaj al poştei electronice prin termenul englezesc attachment. Cuvîntul nu e tocmai uşor de preluat în română (cel puţin prin nonconcordanţa dintre scriere şi pronunţare), de aceea nu e surprinzător faptul că se încearcă o traducere, o adaptare, sau o înlocuire a sa. Legătura dintre verbul englezesc attach şi verbul românesc a ataşa se face imediat, dar nu e la fel de uşor de găsit un nominal corespunzător lui attachment. Echivalentul tehnic, preferat în descrierile serioase, este o sintagmă: fişier ataşat – “se activează la deschiderea fişierului ataşat” (Capitala, 25, 2000, 11); “nu există nici un pericol dacă fişierul ataşat nu este deschis” (Evenimentul Zilei 2406, 2000, 12). E însă puţin probabil ca varianta colocvială a limbajului informatic să accepte cu uşurinţă o sintagmă, cînd ar putea folosi mai comod un singur termen. Alte două soluţii în circulaţie – ataş şi ataşament – nu mi se par prea fericite. Ambele sînt încă solid asociate cu sensurile lor mai vechi: tehnic, în cazul lui ataş (“anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă”, DEX), psihologic în cel al lui ataşament – “afecţiune (puternică şi durabilă)”.
Unii se trimit atașați prin email. Eu însã…
De-a lungul timpului, m-am tot atașat de diferiți oameni, iar legãtura emoționalã creatã a amplificat sentimentele, chiar dacã au fost cazuri când ne despãrțeau mii de km. Deunãzi, mi-am revãzut un prieten drag, dupã mult timp. La o discuție despre planuri de viitor, am realizat amândoi cât de bine îl cunosc și cât de repede pot sã explic ce se întâmplã cu el. A fost un sentiment atât de plãcut sã am un interlocutor pe care sã-l cunosc atât de bine…
Mai mult decât atât, am realizat cã atașamentul e ceva care rãmâne, în timp, no matter what. E mult mai important decât dragostea, care trece, inevitabil.
*Sursa: http://www.romlit.ro/ataament
În luna februarie, Ideile roșcate hrănesc demonii interiori cu întrebări existențiale despre dragoste și viață. Am scris despre cum It must have been love. Apoi despre urticarie sentimentală. Poate vreți surse de inspirație online cu și despre dragoste. În ianuarie, am vorbit despre declutter.
