Trăim niște vremuri în care nu ne dezlipim de ecrane, nu mai știm să socializăm, nu ne mai desprindem în niciun fel de cotidian. Avem un singur dușman, timpul, și o agendă mult prea încărcată. Vrem să le facem pe toate. Ne preocupă work-life-balance, dar ne uităm cumva pe drum. Dacă ați revenit la Ideile roșcate, îmi cunoașteți deja discursul. Cam ăștia suntem. Și-i al dracului de greu să mai găsești pe cineva disponibil emoțional. N-o zic eu. O zice toată lumea.

Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments

Și aceeași lume* spune că dragostea durează trei ani. Beigbeder o descrie în trilogia lui foarte frumos: “Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. Uite-aşa. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis”.

Nu m-aș fi gândit la povestea asta cu declarația de dragoste, dacă nu primeam spre sfârșitul anului trecut un link dintr-un blog de wordpress pe care l-am păstorit niște ani. Și mi-a(m) amintit de cea mai frumoasă declarație de dragoste, una într-un context nu neapărat fericit.

You don’t get to tell me to walk away, and you don’t get to tell me that this is your journey and not mine. I’m on this road. I’ve been on this road for 56 years, all by myself, and then you showed up on my road. And that day and every day since then I have had the greatest days of my life, so I am not leaving you. And I’m happy to change diapers and to wipe drool and to hold your hand, because I want to take care of you. I’m honored to take care of you.

Your last days will be precious and I’ll cherish them. And if you’re too far gone to remember my name, then I’ll remind you. But you deserve to be loved, right up until your very last moment. You deserve to be surrounded by love. You deserve to have the face of the man who loves you be the last thing that you see.

And I … I deserve the chance to love you for as long as I can or as hard as I can. So I am not walking away.

I’m on this road. We are on this road together.

Desigur, replică de film, dar cineva mi-a dat link-ul postării mele din 2013 când am scris-o prima dată și a spus-o în acel moment, într-un moment de impas a relației pe care o are. Iată-mă, deci, un fel de GodMother a unei iubiri intense. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, indiferent de cum și după cât timp se termină povestea.

*sigur că sunt și excepții. Contemporani cu noi.

**Între timp, iubirea prietenei mele s-a dus. Boala a învins, din păcate. Și vestea asta am primit-o ieri, în timp ce îmi făceam griji de niște plăți întârziate. D-aia tot zic să trăiți clipa, orice se poate întâmpla oricând.

Write A Comment