Un pic despre pauză.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI MomentsTu când ai sunat ultima dată pe cineva doar ca să vezi ce mai face sau dacă e bine, fără să ceri altceva la schimb decât momente de răgaz? Și poate niscavai sinceritate pentru a defini binele? Sau răul?
Fix azi se împlinesc doi ani de când m-am întâlnit pentru ultima dată cu una dintre cele mai bune prietene ale mele. Eram amândouă pe fugă, eu alergam la o întâlnire, ea se simțea vizibil rău și am stabilit că ne auzim la telefon ca să mai povestim. M-a întrebat atunci dacă-s bine și fără să-i argumentez, am răspuns că da. Pe ea n-am întrebat-o nimic, dar mi-a spus că nu e cea mai bună perioadă din viața ei. Opt zile mai târziu, prietena mea a plecat. De tot.
Eu am plecat cu treabă din oraș și i-am scris un sms spunându-i că imediat ce termin cu proiectul, ne vedem. Mi-a răspuns “it’s a date”. N-a mai fost. Poate dacă sunam și nu mai amânam era mai bine – și pentru ea și pentru mine. Poate dacă mă opream din fugă, aș fi putut schimba ceva. Dar n-am făcut-o. Însă am învățat că, din când în când, e bine să mai vorbești cu oamenii ăia la care ții sau de care pur și simplu îți place. Pentru că nu știi când și în ce condiții vă mai întâlniți data viitoare. Sau poate că nu mai există o data viitoare, cum mi s-a întâmplat mie. Da, un “ce mai faci” aruncat pe Facebook chat se pune la socotelă.
Azi doare, un pic mai mult decât de obicei. Azi este despre filosofia mea din jurul carpe diem și cea mai dură lecție pe care viața mi-a oferit-o. Și tot azi este despre dor.
