Nu se poate decât cu o continuare a siropoșeniilor aferente iubirii. E un film pe care l-am revăzut de dimineață* pentru un boost de carpe diem. Practic, nu iubești viața propriu-zisă. Iubești anumite locuri, animale, oameni, amintiri, mâncare, literatură, muzică și uneori întâlnești pe cineva care are nevoie de toata dragostea pe care o poți oferi. Și dacă pierzi acea persoană, ai impresia că toate celelalte lucruri se vor opri în loc și ele. Dar,…
Trăim niște vremuri în care nu ne dezlipim de ecrane, nu mai știm să socializăm, nu ne mai desprindem în niciun fel de cotidian. Avem un singur dușman, timpul, și o agendă mult prea încărcată. Vrem să le facem pe toate. Ne preocupă work-life-balance, dar ne uităm cumva pe drum. Dacă ați revenit la Ideile roșcate, îmi cunoașteți deja discursul. Cam ăștia suntem. Și-i al dracului de greu să mai găsești pe cineva disponibil emoțional.…
De George Enescu știu din primii ani de viață, când mergeam în vizită la niște rude și treceam mereu pe lângă conacul de la Tescani, de lângă Moinești. Îmi dau seama acum când scriu că nu-mi mai amintesc cum arăta drumul, însă parcă îl aud pe bunicul cum îmi spunea că acolo a stat o perioadă marele compozitor George Enescu. Habar n-aveam atunci cine era George Enescu și nici vreo curiozitate despre acest nume n-aveam. Tot de…
