De fapt, este doar o singură lecție, cea despre tacere. Trebuie să învăț să vorbesc mai puțin, să nu-mi mai spun părerea, să nu mai argumentez, să nu mai împart din viața-mi cu oameni care poposesc temporar pe același peron ca mine, să nu mai dau frâu liber sentimentelor, să nu le mai spun oamenilor ce cred și ce simt … pe scurt, să tac.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Când am scris pe Facebook săptămâna trecută despre nevoia mea de tacere ca rezoluție pentru 2018, un prieten virtual mi-a trimis un link către The Creative Habit, o carte de dezvoltare personală/profesională pentru oamenii creativi. Autoarea este una dintre cele mai importante coregrafe contemporane – o somitate în arta dansului. Deși e format pdf pe internet (da, știu, nu-i frumos ce fac), am comandat-o deja de pe Book Depository și o aștept cuminte. Revin după ce o citesc integral și în tacere.
Printre altele, ea povestește următoarele:
In her book, The Creative Habit, Twyla Tharp writes about a soprano who had to give up speaking for three weeks to allow her strained vocal cords to recuperate. The opera singer enjoyed the forced silence so much, Tharp recounts, that she turned going mute into an annual ritual.
“It’s not only a rest of her chief artistic-muscle — her voice — it’s also a stark reminder of the difference between what’s worth saying and what isn’t. It’s the perfect editor for the creative soul.” Tharp herself challenges those in search of a creative spark to go on a speaking diet.
Aici trebuie să ajung și eu. La înțelegerea diferenței dintre ceea ce merită spus și ceea nu merită spus. La editarea perfectă. La tacere înțeleaptă pentru și mai multă creativitate. O să-mi fie al dracului de greu, dar o să încerc. Și o să reușesc pentru că vreau să-mi fac mai mult bine mie.
Să aveți un 2018 așa cum vi-l doriți! Să fie bine pentru toată lumea. Și liniște interioară dacă conceptul de tacere vi se pare prea mult.
