E aproape ultima zi din an iar eu mă întreb de ce e Romania altfel, cam ca în fiecare an de când am înțeles una-alta despre politică și democrație.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
De ce e Romania altfel?
Într-o ordine aproape cronologică, României i s-au întâmplat următoarele:
Am asistat cum cei de la putere își fac legile după chipul și asemănarea lor fără să avem vreo putere. Am ieșit în stradă că vom schimba lumea și toată presa internațională s-a uitat la noi, lăudându-ne pentru unitate, mai ales în context global – și e nevoie să ne uităm doar peste gard, la vecinii unguri și la vecinii polonezi ca să punctez mai bine ce vreau să zic prin această laudă a presei internaționale. Am reușit să schimbăm guvernul. Și cam atât.
L-am judecat pe Tolontan public pentru un articol nedocumentat suficient, de parcă fiecare dintre noi știm sau chiar facem munca din spatele unei anchete jurnalistice. Uneori uităm că suntem oameni și mai și greșim.
Ne-am cutremurat la reportajul despre doctorul Burnei. Și despre decizia unei agenții de pr să facă pentru acesta comunicare de criză. După care au apărut informațiile despre doctorul Mihai Lucan. Între timp, în sistemul medical din România, ONG-urile încearcă să refacă ceea ce statul ar trebui să își asume: recondiționări de secții de spital, spitale de la zero, adăpost pentru părinții care vin cu copiii bolnavi la spital și n-au unde să stea.
O mamă s-a aruncat în fața trenului cu cei trei copii ai săi. Furia din mediul online a urcat la cer. Toată lumea a dezbătut subiectul, nimeni nu a început nicio campanie pentru ajutor specializat – tratarea depresiei. Câteva luni mai târziu, o persoană cu probleme psihice a împins o tânără la metrou. Aceasta din urmă a murit. Groaza ne-a apucat din nou în mediul virtual și furia s-a revărsat pe profilul de Facebook a atacatorului, iar singurii care aveau dreptul să judece, părinții victimei, au înțeles că este vorba despre o persoană cu probleme psihice. Din nou, nicio campanie de prevenție pentru bolile psihice, nici măcar vreun îndemn public de la influenceri să mai trecem din când în când pe la doctor, mai ales când lumea din jurul nostru se prăbușește peste noi.
Apoi, ne-am minunat de caracatița politică în care este implicat Liviu Dragnea, susținând cu likes & share investigația Rise Project.
Pe un trend mondial, a fost și în România #metoo. Foarte faină inițiativa, practic toată lumea din online a coalizat și în urma presiunii publice, un om vinovat a fost dat afară. Din nou, nicio campanie despre agresiunile la birou, bullying din partea colegilor la serviciu și alte asemenea. Doar un val internautic care s-a spart prea repede la mal, aș zice eu – și asta pentru că efectul ar fi trebuit să fie de semnal de alarmă.
Iar ne-a apucat revolta, de data asta la un eveniment cultural, târgul de carte Gaudeamus, când editura Rao a decis să publice marii corupți politici ai României. Șase luni mai devreme, la Cluj, toată lumea culturală s-a cutremurat și a comentat îndelung decizia lui Tudor Giurgiu și implicit a celor de la TIFF să prezinte un documentar BBC despre cultura manelelor și a muzicii lăutărești, urmat de un concert al unor maneliști. Românii, puritanii.
Situația din Parlamentul României a scăpat de sub control, dar asta știam deja. Eu n-am înțeles dacă ne bucurăm că Dacian Cioloș își face partid, n-am înțeles cum am ajutat-o pe doamna Cosette că am dat share la cum a înjurat-o celălalt parlamentar și n-am înțeles cine face social media la ambasada Suediei de este atât de cool încât să-și permită să se tragă de șireturi cu același Cioloș menționat anterior pe chestiuni de brand de țară (apropo, sunt foarte faini, au mai făcut valuri pe Facebook și cu alte ocazii). Și n-am mai înțeles nici dacă tot online-ul s-a înscris în USR pentru că au reușit o formă de opoziție în Parlament. Dar eu de obicei nu înțeleg lucrurile.
Imediat după am demonstrat cea mai frumoasă lecție de respect – ordinea și disciplina de la funeraliile regelui Mihai. Miracolul tristeții, așa cum cei de la Recorder au denumit ceea ce s-a întâmplat în România la început de decembrie. Pentru trei zile, ne-am purtat ca un popor care își înțelege istoria și și-o respectă, aducând un ultim tribul celui care ne-a fost rege. Frumoasă Românie am văzut atunci.
De ce e Romania altfel?
Pentru că uităm. Uităm ce ne-a făcut politicul ieri, săptămâna trecută, luna trecută. Uităm că spunem că nu mai consumăm produse promovate la Antena 3 & restul, dar tot sunt lideri de audiență. Uităm că supărările din online țin fix 24 de ore. De ce e Romania altfel? A explicat extraordinar de bine Ovidiu Eftimie.
