Anul centenarului: BRD

Spre rușinea mea, căci uneori mă mai prezint și ca jurnalist specializat în ale culturii, habar n-am ce se întâmplă major anul acesta în ceea ce privește centenarul. De fapt, dilemele mele au început de anul trecut de când Ministerul Culturii a devenit Ministerul Culturii și Identității Naționale. Whatever that means. Dar știu sigur că-i o vacă de muls pentru tot felul de asociații mai mult sau mai puțin cunoscute să mai ia niște bani de la stat și să inventeze proiecte care să fie tangențiale cu ideea de centenar. Cam asta se întâmplă când ești bine inteționat și vrei să pui umărul la dezvoltarea culturii autohtone, dar în lipsa unei strategii naționale corecte și concrete, împachetezi niscavai idei după chipul și nevoile celor care dau finanțări. Csf, ncsf. Dar acum nu-i despre asta, ci despre poate cea mai bună activare referitoare la anul centenarului.

De dimineață am primit pe adresa redacției un email de la echipa de PR a celor de la BRD, care anunță o poveste adevărată și mai puțin cunoscută, strâns legată de Marea Unire, realizată într-un spot cinematografic pentru BRD – Groupe Société Générale de către regizorul britanic Laurence Dunmore.

Istoria e scrisă de cei ce nu renunță

Acum 100 de ani, un tânăr fotograf de război a pornit pe un drum aproape imposibil, parcurgând peste 1.000 de kilometri prin tensiunea frontului de Est, la sfârșitul Primului Război Mondial. Numele lui este Samoila Marza și  este autorul singurelor imagini pe care le avem de la Marea Unire.

Mai multe informații despre Samoila Marza și fotografiile realizate de el sunt puse la dispoziție de către Arhiva Muzeului Național al Unirii Alba Iulia pe: www.peste100deani.ro.

Cum ziceam, cel mai probabil este cea mai bună activare în ceea ce privește marele nostru centenar. Altfel, promisiunile electorale de anul trecut despre centenar sunt următoarele, le reiau cu copy/paste din articolul scris de mine:

În acest sens, Guvernul va susţine: restaurarea caselor memoriale ale artizanilor Marii Uniri, înfiinţarea unor noi asemenea lăcaşuri acolo unde este cazul şi amplasarea de plăci comemorative pe case şi clădiri în care s-au luat decizii legate de actul de la Alba Iulia; inaugurarea de monumente dedicate acestor personalităţi, începând cu o mare statuie ecvestră a Regelui Ferdinand; lansarea unei serii de monografii şi cercetări istorice inovatoare, care să restabilească adevărurile deformate în perioada comunistă.

Acest proiect, în mare măsură memorial şi ştiinţific, trebuie corelat, însă, cu un al doilea proiect, de această dată dedicat direct societăţii şi culturii române vii: o „autostradă” culturală, care să lege, prin manifestări înrudite, capitalele Marii Uniri (Bucureşti, Alba Iulia, Chişinău, Cernăuţi). De această autostradă vor fi legate şi alte localităţi româneşti (Timişoara, Lugoj, Blaj, Arad, Sibiu, Iaşi, Craiova, Constanţa), al căror rol istoric în pregătirea şi desfăşurarea actului de la 1 Decembrie 1918 este cunoscut.

În programul de guvernare, ”Autostrada” ar trebui să genereze activităţi nemijlocite de cultură vie: vernisarea de expoziţii istorice şi artistice, simpozioane ştiinţifice, festivaluri, concerte de muzică clasică şi populară, ateliere de creaţie artistică pentru tineri.

Hai să vorbim despre ROI în ale investițiilor în cultură

Pe mine povestea cu marketingul cultural mă preocupă de niște ani – tot scriu tot felul de analize în Business Review despre asta. Am vrea o țară ca afară – cel puțin în ale culturii și experimentelor culturale, dar nu prea avem cu ce – de la centru zero strategie, zero implicare și spre zero buget, bugetul Ministerului Culturii fiind cel mai mic. Și oricum, chiar și așa mic, ar fi suficient pentru niscavai schimbare dacă n-ar mai finanța entertainementul în locul culturii – vezi recentul val de nemulțumire privind revelionul organizat de ARCUB.

Dar să revenim la oile mele. Dragă BRD, mă bucur că-ți sunt client. Și nu renunț la tine pentru că ești una dintre puținele companii care investește pe bune în cultură, având o strategie – sau cel puțin așa se vede din spatele ecranului meu. Chapeau!