Trec printr-o perioadă mai dificilă, în care mare parte din timp îmi tot pun întrebări. Ce fac, cum fac și mai ales de ce fac anumite acțiuni, la care se adaugă o serie de probleme medicale, dar și multe angoase personale.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Și în tot tăvălugul ăsta de întrebări, multe fără răspuns, am ajuns la o poveste despre modele. Cred că sunt multe categorii de oameni, unii care reușesc să fie geniali prin trial & error, alții care moștenesc ceva pe care construiesc mai departe, unii care sunt în căutări despre sensul vieții și motivație, dar și cei care au rămas fără întrebări și cumva funcționează din inerție. Eu încă îmi caut cutiuța 🙂
Citesc de câteva luni despre fenomenul Britney Spears și necazurile prin care trece, văd că marii producători de la Hollywood călăresc un val nostalgic în care femeia este mai întâi frumoasă, apoi și deșteaptă – vezi reîntoarcerea Blonda de la Drept sau Sex and the City, mă tot „lovesc” de povești ale femeilor de succes cărora le este cel puțin de două ori mai greu să reușească în viață, iar industria influencing-ului se află sub presiuni – dacă le putem numi așa, de a marca edit-ul pozelor, însă o mare parte dintre creatoarele de conținut nu sunt de acord, doar ca să menționez câteva chestiuni pe care sigur le-ați observat și voi.
Trigger-ul meu a fost o discuție de mai devreme cu niște reprezentanți Netflix despre un film care urmează să apară, iar dezbaterea a avut ca bază personajul feminin care este o fetiță grăsuță, cu figură foarte expresivă, pentru care este ÎN REGULĂ să fie plinuță și care se simte bine în corpul ei. Mi-am dat seama în momentul în care discutam despre modele pentru tineri că personal, n-am avut niciun model. Nu știu cât m-ar fi ajutat acum, în criza asta prin care trec, dar poate a urmări un model ca adolescentă mi-ar fi schimbat puțin câteva perspective.
Am avut nevoie de ani de zile în care să accept că sunt grăsuță și că nu încap în măsura S a hainelor, ca toate femeile din filmele cu care ma crescut sau muzica pe care am ascultat-o. Încă mi se pare că nu mi se încadrează fața bine din cauza ochelarilor de vedere, dar fără ei nu văd aproape nimic, așadar rămân pe nas până când o fi cazul de operație. Nu mă mai machiez de ani de zile pentru că nici nu mă pricep la asta, nici n-am găsit pe cineva, un model, care să mă ajute să navighez în industria asta astfel încât să-mi pregătesc o față decentă, mai ales la evenimente importante.
Dacă n-aș mai fi bombardată de exemple de femei frumoase cu ținute impecabile pe toate canalele posibile, cred că acum mi-ar fi puțin mai ușor. Nu simt că mă compar cu vreuna dintre ele, dar știu că sunt niște standarde impuse, iar eu sunt foarte departe de ele. Nu-i nici bine, nu-i nici rău, dar dacă aș fi crescut cu mai multe personaje feminine cu ochelari de vedere și grăsuțe, m-ar mai fi preocupat să „maschez” propriul corp, măcar din când în când?
N-am răspuns, doar o altă întrebare fără răspuns din seria care deja apasă.
*Inside my box este proiectul prin care vorbesc public despre sentimente, trăiri, emoții. Am mai scris despre plânsul de fericire, încrederea în mine, răbdare , depresie și cum am învățat să recunosc că nu știu printre altele.
