Inside my box

Viața în (auto)izolare: trăitul pe clipe

Pinterest LinkedIn Tumblr
“Kafka a descoperit că cele mai mici secvenţe care ne compun viaţa sunt neliniştitoare, că simplul fapt de a-ţi trăi clipă de clipă existenţa are ceva terifiant. Cei mai mulţi oameni descoperă asta într-un moment de criză sau niciodată. El o simte fără întrerupere.” Ioana Pârvulescu în Scrisoare către tata, editura Humanitas.
Nu înțelegeam ce mi se întâmplă de când stau acasă și am rămas fără proiecte. Nu înțelegeam de ce sunt atât de prezentă, dar totuși atât de speriată de viața pe care o trăiesc acum la o intensitate mult mai mare, fiind conștientă de fiecare clipă pe care o petrec. Nu înțelegeam de unde atâta putere de conștientizare a vieții mele, când nu părea că fac nimic spectaculos: mă trezesc, beau cafea, pregătesc un mic dejun frugal, mă uit la știri, scriu câte ceva, vorbesc cu prietenii, mai citesc câte ceva, mă uit la un concert, încerc să gătesc chestiuni pentru o singură masă, postez pe Instagram, caut vreun film/documentar să închei seara, deschid poate o sticlă de vin. Și în toată ordinea asta care mi-a devenit rutină, e ceva ce mă sperie de fiecare dată, această simțire că trăiesc în prezent, iar prezentul meu este cel descris mai sus. Terifiant, nu?
Cam da, mai ales că Scrisoarea către tata a lui Kafka conține în proporție covârșitoare lucruri pe care i le-aș fi scris și eu tatălul meu, dacă mi-ar fi trecut prin cap că așa îmi pot arăta sentimentele pe care le am față de el. Unele pasaje le-am citit pe nerăsuflate, pe altele mi-l imaginam pe tata care seamănă izbitor cu descrierea făcută de Kafka, iar în altele îmi dădeam seama că “trauma” mea legată de relația cu tata e o temă universală, care se întâmpla și la 1900.
Mai cred că unele cărți ajung la noi exact în momentele potrivite. America și Procesul au fost citite în adolescență la îndemnul tatălui meu. Știa tata ce știa 🙂
*Inside my box este proiectul prin care vorbesc public despre sentimente, trăiri, emoții. Am mai scris despre plânsul de fericire, încrederea în mine, răbdare , depresie  și cum am învățat să recunosc că nu știu printre altele.
Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial