culturALE

Despre durere: o altă descriere

Pinterest LinkedIn Tumblr

Prea mulți ani mai târziu, am ajuns să cites Karl Ove Knausgard. Am început cu seria de cărți dedicate fiicei lui nenăscute, iar primul volum,„ Toamna”, cuprinde o descriere a durerii.

Despre durere
Toamna – Karl Ove Knausgard

Sună așa:

Un aspect esențial al durerii este faptul că nu poate fi tradusă. Putem vedea că cineva simte durere și putem înțelege că îl doare, dar distanța dintre conceptul de durere și durerea însăși e atât de mare, încât nici cea mai mare compasiune n-o poate străbate; suntem pentru totdeauna străini durerii altuia.

Asta înseamnă că persoana care are dureri e întotdeauna singură. Dar durerea nu e intraductibilă doar de la o persoană la alta, ci chiar și înăuntrul unei singure persoane, căci, de îndată ce ea încetează, aceeași distanță apare și în noi: ne amintim că ne-a durut, ne putem spune că durerea a fost ca un întuneric care ne-a sorbit și în felul acesta o putem sonda cu gândul, dar gândurile există într-o lumea parte, unde totul e imponderabil și imaterial, căci, în clipa când durerea revine și începe să ne doară din nou, gândurile sunt trase deoparte ca o perdea și suntem încă o dată prinși în realitate: „O, nu, deci așa era!“

E, prin urmare, ușor să ne închipuim că durerea ține de carne și că există la un alt nivel, mai direct trupesc, al realității decât gândurile.

Dar nu e așa. Căci, în timp ce cauza durerii derivă dintr-un eveniment carnal și este, ca atare, materială, durerea însăși e imaterială, ia naștere în creier, unde semnalele provenite de la fibrele nervoase produc în celule o reacție electrochimică ce face durerea să se întețească brusc, cu o forță și o intensitate care sunt față de gândurile noastre obișnuite ceea ce e magneziul arzând față de lumina unei lustre.

Simțim că durerea e mai aproape de realitatea fizică și pentru că e percepută în corp, în locul care doare, fie că e mâna strivită de un bolovan sau rinichiul unde crește o tumoare canceroasă, și nu în creier, care e sediul gândurilor. Dar măsura în care durerea e o construcție și cât e de strâns legată de gânduri devine clar atunci când știm că poate apărea și în membre sau părți ale corpului care nu mai există.

Carnea a dispărut, piciorul a fost amputat, dar durerea recreează ceea ce nu mai există; pacientul simte în mod distinct piciorul, care nu mai e la locul lui. Piciorul e o ficțiune, și prin asta durerea își dezvăluie înrudirea cu gândul, dar și superioritatea față de el, căci, dacă gândul creează ficțiuni în care suntem gata să credem, nu le trăim totuși niciodată ca pe realități fizice.

Relația dintre durere și realitate devine și mai complicată dacă ne gândim la durerea pe care o simțim uneori în vis: ce statut să-i atribuim?

Tu în ce relație ești cu durerea ta? Simți vreo durere?

*Inside my box este proiectul prin care vorbesc public despre sentimente, trăiri, emoții. Am mai scris despre plânsul de fericire, încrederea în mine, răbdare , depresie și cum am învățat să recunosc că nu știu printre altele.

ps.: am multe referințe pe blog despre lecturi, pe care le găsești aici.

 

Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial