Oamenii care mă cunosc știu că eu sunt ca o carte deschisă care răspunde la orice întrebare și vorbește cu ușurință despre orice, de la traume prin care am trecut la întâmplări petrecute în taxi. La fel, aceiași oameni care mă cunosc știu că nu știu să spun NU, că ajut necondiționat fără să am nicio așteptare și că dacă subiectul e de interes, pot muta munții ca să facem cumva să fie bine. Iar pentru asta, trebuie să mulțumesc tuturor oamenilor absolut extraordinari din viața mea care mă ajută și mă susțin de fiecare dată când am nevoie. Și mai trebuie să le mulțumesc și celor care abuzează de felul meu de a fi și care profită cerându-mi de fiecare dată câte ceva. Datorită lor încep să învăț acum să zic nu.

Însă ce n-am dibuit până la 28 de ani este să recunosc oamenii buni de oameni răi. Mă port absolut la fel cu toată lumea, plecând de la premisa că toți oamenii sunt buni. În ultimii zece ani, mi-am luat-o de la așa ziși prieteni, cu care am împărțit și bune și rele, și care mai devreme sau mai târziu m-au lovit atât de tare încât în unele cazuri și acum doare. Dar am învățat că asta-i viața. Și cel mai important, eu am rămas la fel. Încă mă cunosc și mă recunosc.

Și pentru că eu cred foarte tare în puterea comunicării și a beneficiilor unei discuții când ai dileme, prietenii mă mai folosesc ca second opinion când au nevoie de o părere extra, fie ea de bine sau de rău, din zona de profesional sau personal. Și iată-mă discutând cu om drag despre situația cu relația lui. Și cum îi explicam pentru a X-a oară o schemă simplă, îi amintesc că trebuie să aibă grijă de el, căci dacă noi pe noi înșine nu ne ajutăm, din exterior e foarte greu. Iar el îmi refuză orice încercare de a-l scoate din zona de confort, lucru care mă întristează pentru că știu cât de important e să evadezi din când în când din ale tale, cu precădere când lumea în jurul tău crezi că se prăbușește. După care îmi spune că pentru el nu e nimeni acolo care să-l ajute. Și deși știu foarte bine teoria din spatele acestui NIMENI, tot mi-a picat fața, simțindu-mă jignită în primă fază. Am fost acolo de fiecare dată când a vrut să vorbească despre ce i se întâmplă. L-am ascultat, i-am explicat, l-am susținut și m-am bucurat foarte tare pentru el. Și o să fac asta în continuare, de fiecare dată când o să vrea să fie ascultat. Și în condițiile astea, el afirmă că pentru el nu e NIMENI acolo. Și nu e singurul care are această abordare despre cum fac eu lucrurile.

Despre acest NIMENI am vorbit și aseară cu doamna psiholog cu care urmează să pornesc la drum cu un proiect de sprijin pentru aparținătorii bolnavilor de cancer. Ea îmi povestea că toată lumea care trece printr-o traumă se raportează la problema lor ca fiind unică și nemaiîntâlnită, chestiune cu care sunt total de acord, și spun că NIMENI nu-i înțelege. Extrapolând, acest NIMENI există în viețile prietenilor mei care suferă din diferite motive, minore sau majore. Și-i explicam cum de multe ori sunt un NIMENI pentru ai mei și totuși îi pot ajuta să rezolve ceva punctual. D-aia insist să ieșim la o bere târziu în noapte, d-aia îi scot la concerte și spectacole, d-aia îi întreb constant ce mai fac. Îmi pasă, și îmi pasă mai ales filtrat totul prin mine, care de multe ori am avut nevoie de acel NIMENI care să mă scoată puțin din zona mea de confort, și nu s-a întâmplat. Și-i greu să te ridici de fiecare dată singur, dar nu imposibil.

Și tocmai pentru că am ales să personalizez pe acest NIMENI în ceva concret, vă spun că o să investesc multă energie în a convinge oamenii că-i ok să ceară ajutorul într-o formă sau alta și să accepte că pe NIMENI îl putem transforma în CINEVA. Încep cu povestea celor care au apropiați suferind de cancer pentru că eu am fost în acel infern și știu cum e. Doar că pentru mine, la un moment dat, a apărut cineva care a avut suficientă răbdare să-mi explice ce mi se întâmplă. Și a fost extraordinar. De aceea șapte ani mai târziu, sunt în stare să pornesc pe drumul ăsta. Și dacă rezonați cu cauza, dați un semn. Sunt aici.

Disclaimer: știu, sunt și foarte răutăcioasă și de multe ori fac tot felul de comentarii, dar de obicei îmi justific cu argumente răutăcismele.

 

Author

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial