Am învins. Am învins dependența de Coca Cola. Am reușit.
Acum cinci veri, am descoperit că mă durea capul zilnic. Durerea se instala pe la orele amiezii și mă lăsa doar dacă dormeam. După 2-3 săptămâni de astfel de dureri, într-o zi, am descoperit că o doză rece de Cola, d-aia normală, fix ce trebuie, făcea minuni medicale pentru capul meu care mă durea. Mi-a luat durerea. Și aia a fost. Capul durea zilnic, eu beam Cola zilnic. Foarte rar am depășit doza zilnică recomandată de 0.33 ml căci conștientizam cât de toxică pentru organism e. Două luni mai târziu, am ajuns la RMN. A urmat o pseudo-tragedie, dar nu e despre asta acum. Cumva, prin iscusința unor doctori și ceva noroc, am scăpat de durerile de cap. Dar Cola tot beam. Zilnic.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
În ăștia cinci ani, am încercat de nenumărate ori să mă las. De exemplu, ce îmi sugerează azi Facebook on this day:
Mie doza de Cola îmi calmează capul. Nu știu cum, dar se întâmplă. Tot doza de Cola mi-e partener de drum lung, numai bună atunci când se aglomerează traficul sau când mai sunt vreo sută de km de condus până acasă și simți că nu mai poți. Sau când ai petrecut până la ore mici ale dimineții și a doua zi trebuie să demonstrezi ce persoană competentă ești tu în ceea ce faci.
Cel mai mult, am rezistat șase zile fără Cola. ȘASE. Și asta se întâmpla cândva anul trecut, în vară. Însă acum … am învins. N-am nicio explicație de ce acum. Ce-i drept, m-au ajutat mult niște factori: la supermarket n-am mai găsit în frigider Cola normală la doză, la bodegile pe unde am fost aveau doar Pepsi în meniu, iar în Italia concentrarea era pe cel mai bun prosecco, nicidecum pe Cola. Chiar și așa, nu credeam că pot să renunț. Mă cunosc destul de bine, îmi știu limitele și îmi cunosc corpul. Nu eram sigură că voi reuși. Am fost aproape să renunț în ziua zece fără Cola. Și am scris pe internet următoarele:
Puteam să cedez tentației, dar nu s-a întâmplat. Pe lângă numeroasele comentarii, câțiva oameni faini mi-au împărtășit experiența lor cu acest viciu și cum au reușit să renunțe. Brusc, totul părea mai simplu, mai ușor. Dragilor, vă mulțumesc. Sunt mai puternică decât un viciu iar asta mi-am demonstrat deja anul trecut când am renuțat la fumat. Apropo, cu banii economisiți pe țigări într-un an, am plecat o săptămână în Dubai.
E ziua 16 fără Cola. Dar m-am vindecat. Weekendul ăsta a fost testul suprem, fiind pe drumurile țării. La dus m-am bucurat de un cappuccino spumos, deși mergea bine o Cola. Sâmbătă cedasem și am comandat un Cuba Libre, doar că lângă mine am niște oameni absolut extraordinari care sunt acolo să-mi spună …. Oana, poate ar fi mai bine să nu. Și am rezistat. Și voi rezista și-n continuare, căci punctul critic a fost depășit. Sunt bine, Cola-free. Și nu, nu simt nicio îmbunătățire semnificativă. Dar e bine. Foarte bine. Minunat de bine.
Altfel, super inițiativă cu Next Vlogger (da, îmi place Anne-Marie). Rămân fan Cola pentru totdeauna, dar din tabăra foștilor consumatori.
Apropo, dacă aveți nevoie de cineva care să vă ajute cu procesul de des-viciuire, sunt aici. Pot să fiu supportive.
