Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt foarte sociabilă. Împărtășesc mult din viața mea personală dacă discuția e de așa natură. Nu e vorba de făcut confidențe, ci doar de împărtășit experiențe. Și din seria experiențelor, slavă Domnului, am belșug. Fiind nu doar sociabilă, dar și impulsivă, acționez destul de mult fără să analizez situațiile când e vorba de viața personală.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Profesional, lucrurile stau total diferit. Astfel, se întâmplă să mă trezesc în avioane care mă duc în locuri unde n-am mai fost niciodată și unde la terminalul Arrivals mă așteaptă un EL. E filosofia Follow Your Heart, pe care o îmbrățișez și pentru care militez, căci o viață avem.
Follow your heart
“Ne-am întâlnit sub panoul de mersul trenurilor din gara centrală din Oslo. Apoi …”
Asta scriam pe Facebook pe 15 aprilie 2016. Mi-a amintit Facebook On This Day. Și chiar ne-am întâlnit, nu chiar sub panoul de mersul trenurilor, ci el a venit direct pe peron. Și a fost un weekend absolut memorabil, din foarte multe puncte de vedere. Doar că n-a fost să fie. De principiu, nici nu avea ce să fie. Nicio așteptare din partea mea, un film diferit din partea lui. Așa se întâmplă când nu setezi de la început limite.
Astăzi, om fain, prietenă a mea, s-a mutat în capătul celălalt de lume pentru că a cunoscut virtual un EL, care EL acolo locuiește. Și după un an de relație la distanță și iubire consumată mai mult online decât offline, ea s-a mutat acolo. Doar că socoteala de acasă nu e la fel cu cea din târg.
O să-mi permit să comentez acest follow your heart din punct de vedere rațional. Fetelor, când alesul inimii e în capătul celălalt de lume și decideți să vă împachetați viața și să plecați după/la el, amintiți-vă următoarele: acolo EL are deja o viață – carieră, prieteni, familie, tabieturi. Viața reală nu prea e ca-n vacanțele petrecute împreună sau weekend-uri, când avem răgaz și mai putem amâna lucruri. Viața reală este despre un program deja stabilit. Și-i nevoie de compromis din partea amândurora ca lucrurile să funcționeze. De ce zic asta?
Doar ce am închis telefonul cu prietena mea care plângea că EL a plecat la meciul săptămânal de fotbal cu băieții, la 09.00 dimineața, e 15.00, el n-a dat niciun semn, iar ea e singură acasă, așteptându-l, asta după ce toată dimineața a plămădit prin bucătărie. Ar ieși, dar nu prea cunoaște orașul și nici chef de explorator n-are. Nu cunoaște pe nimeni acolo pe care ar putea invita la o cafea, momentan n-are job căci lucrurile nu s-au așezat conform așteptărilor, așadar plânge. Că ce să și faci când îmbrățișezi Follow Your Heart, dar uiți de rațional?
Eu sunt convinsă că am să mai plec pentru că undeva, cineva, spune că mă așteaptă. Poate da, poate nu, am experimentat deja ambele variante. Dar o să mai fac asta pentru că eu cred foarte tare în trăiește clipa. Doar că în suprarealismul în care eu trăiesc, din când în când viața reală intervine puternic, e ca un electroșoc, și mă domolește.
Altfel, susțin orice inițiativă care include romance. Este atât de mișto senzația încât trebuie trăită cât mai intens și de cât mai multe ori. Pe cuvânt că viața-i scurtă!
p.s.: să nu cumva să credeți că la mine-n viață e totul roz cu acest follow your heart. Nu știți cum e să pleci în mijlocul nopții, într-o duminică, într-un oraș pe care nu-l cunoști, unde se vorbește o limbă străină ție, unde gara-i plină de oameni ai străzii care abia așteaptă victime și să încerci să-ți găsești cazare.
Doar că marele meu avantaj este că undeva acolo sus, cineva mă iubește și mă apără. Și mai am norocul că am niște prieteni absolut minunați care atunci când le cer ajutorul, sunt acolo pentru mine: cu un sfat, cu un telefon, cu o vorbă bună, cu soluții.
Sunt elefănțica preferată a Universului, așa cum mi-a zis un prieten drag în urma experienței cu plecatul în miez de noapte, pentru care pânza de păianjen pe care se leagănă n-o să se rupă niciodată, indiferent cât bagaj emoțional adun.