Cealaltă Braila: o firmă cu istorie își caută un nou spațiu. Poate tot unul cu istorie

Sunt cinci ani de când n-am mai fost acasă, la Braila. Urmăresc de la distanță ce se întâmplă acasă și e un sentiment care doare pentru că orașul se degradează vizibil din cauza nepăsării autorităților și neimplicării cetățenilor. Însă lucrurile încep să se schimbe sau cel puțin așa se pare la Braila. Braiconf, fabrica de confecții cu tradiție, își caută un nou sediu, iar locurile luate în vedere sunt și două edificii cu importanță majoră pentru Braila, dar și pentru istoria națională: Moara Violattos și Moara Lykiardopoulos.

Braiconf a anunțat decizia de a investi într-un nou sediu al fabricii din Braila, ca parte din ampla strategie de repoziționare a mărcii românești. Braiconf analizează în acest moment două clădiri istorice care permit activități de producție, în vederea renovării și transformării în noul sediu al companiei. Este vorba de clădirile Moara Violattos și Moara Lykiardopoulos, ambele clădiri istorice de producție emblematice pentru orașul Braila, situate în zona centrală, cu vedere la Dunăre.

„Am anunțat deja că avem planuri mari de investiții într-o nouă strategie pentru Braiconf, pe termen lung, pentru că ne-am propus să aducem marca în secolul 21 și să îi valorificăm potențialul. Printre investițiile pe care le avem în plan se numără și un nou sediu pentru fabrica de la Brăila, care să fie adecvat producției și care să se potrivească întregului concept la care lucrăm în jurul mărcii Braiconf. Vrem spații de lucru frumoase pentru angajați. În acest moment avem mai multe opțiuni, analizăm aceste două imobile istorice și ne-am propus ca până la 15 aprilie să avem o decizie în acest sens. Ambele imobile au fost destinate producției și prin urmare sunt localizate în zone de producție, putând fi adaptate pentru producția de cămăși. În plus, ambele mori sunt monumente istorice clasa A, ceea ce reprezintă o provocare pentru renovare, dar ne-ar plăcea foarte mult să avem ocazia să le readucem la viață, așa cum ele merită și să valorificăm potențialul unei astfel de clădiri de a redeveni un reper urban. Credem că ar fi un exemplu pentru comunitatea locală, dar și la nivel național pentru industria confecțiilor textile”, declară Silviu Dumitrache, Președinte Braiconf.

Braiconf urmează să investească 9 milioane de euro pentru noul sediu al fabricii, clădire, utilaje, echipamente. Pentru noul sediu în care intenționează să investească, se va lua o decizie în privința noului sediu până la data de 15 aprilie.

Ziarul Financiar notează că Braiconf are o producţie anuală de peste 800.000 cămăşi pentru mărci precum Braiconf, Eton, Porsche, Cartier, Harmont&Blane, Hermes, Kenzo, LVMH şi alţii. Știrea completă este aici.

Cum ar fi dacă ar alege una dintre clădirile istorice pe care să le readucă la viață? N-ar fi absolut fabulos? Ministerul Culturii, Institutul Național pentru Patrimoniu, Primăria Braila, oare se aude și până la voi?

Scurtă istorie de la Braila: Moara Violattos

Construită în 1898 de Anghel Saligny, pe malul Dunării, aproape de port, moara Violattos a reprezentat o realizare a acelei epoci, fiind cea mai mare moară pe bază de abur din estul Europei. Istoria sa se leagă de familia Violattos, care s-a stabilit în Braila la începutul anilor 1800. Aceasta se ocupa cu comerțul cu grâne și după o scurtă perioadă de colaborare cu o altă familie de origine greacă, Panait Violattos și-a deschis propria fabrică de pâine, scopul său fiind să construiască cea mai modernă moară din sud-estul Europei. În anul 1921, moara Violattos avea o capacitate de producție de 15 vagoane de făină în 24 de ore și folosea motoare aduse din Braunschweig, ce consumau opt tone de păcură zilnic. În anii ’40, din cauza problemelor financiare, a fost silită să intre în faliment.

Scurtă istorie de la Braila: Moara Lykiardopoulos

Moara Lykiardopoulos, amplasată în apropierea docurilor, a fost dată în folosinţă în decembrie 1912. Era apreciată drept cea mai mare şi modernă moară din întreg Orientul. La inaugurare, avea o capacitate a instalaţiei de până la 40 de vagoane de grâu pe zi. Cea mai mare parte din producţia de făină, de calitate superioară, era exportată în Turcia, Grecia, Algeria, Egipt. Prin performanţele sale tehnice şi prin calitatea produselor, fabrica a contribuit la întâietatea Brăilei în industria morăritului.