D-ale Oanei

Arta de a dărui. Ceva. Orice.

Pinterest LinkedIn Tumblr

Sunt două expresii românești destul de familiare mie: “cere și ți se va da” și “dăruind, vei dobândi”. Cumva, în ultima perioadă, tot ofer: energie, timp, obiecte, bani, idei. Știu că trăim vremuri interesante, că lucrurile nu vor mai fi cum au fost, că mai e mult până să ne întoarcem la normal. Și mai știu că singură am decis să fiu pe picioarele mele, luând în considerare și luni mai puțin profitabile, care în ultima perioadă se adună.

Și se mai adună ceva: dezamăgirile, mai ales cele cauzate de oamenii care te solicită să lucreze împreună cu tine, iau idei, informații, know-how de la tine și apoi dispar, la fel ca factura care nu se mai plătește sau contractul care nu se mai semnează.

Însă știu că nu e niciodată chiar atât de rău, chiar dacă borcanul meu cu dezamăgiri s-a umplut deja. Pentru că undeva în univers, lucrurile se balansează. Azi poate am pierdut un posibil proiect, dar am primit altceva: puterea de a merge mai departe. Care putere vine de la lucrurile simple și naturale pe care și eu le fac: oameni care te invită la masă, bunătăți ale pământului pe care le primești în dar, gesturi simple ca ajutorul cu o procedură care nu ți-e familiară sau amabilitatea de a fi lăsat în față la supermarket doar pentru că ai semnificativ mai puține produse decât persoana care îți oferă locul.

Și mi-am amintit că-mi făceam mia culpa acum vreo două săptămâni când povesteam cu un prieten că nu știu de ce lucrurile îmi merg atât de prost, iar el mi-a spus că poate ar trebui să mai ofer lucruri din când în când. I-am spus că fac asta, însă am realizat apoi că am uitat să mă mai gândesc la această artă de a dărui, de a te bucura că celălalt se bucură. Și am început să ofer conștient, gândindu-mă la ce mi-ar fi plăcut să primesc eu. De la simple cuvinte de mulțumire oamenilor care îmi sunt alături acum, la pachete împărțite la biserică cu dulciurile care îmi plac mie. Și m-am bucurat real când copiii din curtea bisericii se întrebau unii pe alții ce jucărie au la oul kinder sau cum mușcau cu poftă din prăjiturile oferite de mine.

Întoarcerea către prezent este extraordinară, mai ales dacă între timp te lovesc și problemele lumești, ca moartea oamenilor apropiați, problemele de sănătate sau incertitudinea zilei de mâine. Lucrurile se vor așeza ele cumva, încet-încet. Oferiți conștient ce puteți și bucurați-vă sincer când primiți ceva înapoi. Este o altfel de grijă a universului față de noi, oamenii.

 

 

Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial