Wine and dine: viața în Porto cu Martina Orlea

Pe Martina o cunosc din liceu, locul unde m-am întors după o vreme pentru că funcționează o asociație de alumni iar de ziua liceului, ăi bătrâni, absolvenții, vin și povestesc tinerilor diverse din zona profesională. La vremea respectivă, să tot fie 4-5 ani de când ne-am cunoscut prima dată, Martina m-a impresionat cu capacitatea ei de project manager și cu seria de inițiative și proiecte pe care le-a desfășurat la liceu.

Timpul a trecut, și iată, Martina este astăzi student Erasmus într-un alt oraș din Europa care are legătură cu vinul. De câteva luni, locuiește în Porto. Eu îmi doresc tare mult Portugalia de ceva vreme, dar exact ca-n povestea mea cu Spania, n-a fost să fie. Încă. Revenind la vin, am întrebat-o pe Martina cum stau lucrurile acolo cu licoarea bahică.

Am crescut într-o curte mare din Radu Negru cu părinti, bunici, unchi, mătușă și verișoare. Ambele perechi de bunici erau de la țară. Cei din partea tatălui locuiau cu noi în curte, iar cei din partea mamei locuiau într-o comună pe la marginea Bărăganului. În fiecare septembrie era sezonul vinului. Treceam prin toate etapele: mergeam să culegem via (se adunau toate rudele și toți vecinii și toată lumea culegea la toată lumea), după aduceam strugurii acasă și bărbații începeau să îi dea prin sită. Noi primeam tot timpul must (mi-e dor de must anul ăsta, în Portugalia nu prea se obișnuiește să bei mustul) și la mine în casă mustul era așa important că mă mai trimitea mama cu câte o sticlă la  doamna învățătoare. Butoaielegazia (magazia de butoaie) din spatele curții. N-aveam voie să ne atingem de ele și de multe ori magazia era încuiată, iar cheia era la tataia. Îmi aduc aminte că magazia mi se părea terifiantă. Era mică și înaltă și plină de gângănii și de bucăți de obiecte vechi, uitate acolo de ceva ani buni. Îmi mai aduc aminte că tataia obișnuia să îngroape sticlele de vin. Nu sunt sigură de ce pentru că el susținea că le îngroapă ca să se învechească, dar după două luni vedeam prin toată curtea gropițe și pe tataia înjurând că a uitat unde le-a pus. Am găsit o sticlă de plastic prin pământ și anul acesta, la deja doi ani de când el a murit.

După ce am mai crescut și am ajuns la București, vinul nu a mai fost chiar așa prezent în viața mea. Singurele momente erau când mergeam în zilele caniculare de vară la o prietenă, într-o garsonieră în Victoriei și stăteam în fața ventilatorului cu un pahar de vin și ne întrebam ce ar fi făcut Mircea Eliade în acele nopți de vară. De multe ori ne răspundeam deschizând altă sticlă sau ieșind să cutreierăm Bucureștiul.

Însă cu mutarea mea în Porto, lucrurile s-au cam schimbat. Vinul e aici prezent peste tot și nu doar vinul de Porto. La fiecare măcelărie, alimentară sau stand de ziare poți să găsești măcar o sticla de vinho verde, tinto sau branco și măcar un tip de Porto Wine. Portughezii sunt mândri de vinul lor. Când te duci acasă la ei, te invită la un pahar de Porto Wine și ies în oraș în baruri mici, unde poți mânca o pasteis de nata cu un păharel de Porto Wine. În Porto au vederi, magneți, tricouri pentru turiștii care iubesc vinul și apar tot mai multe locuri unde îl poți degusta. Când te uiți din Porto peste Duoro, în Gaia, vezi luminate numele tuturor cramelor.

În prima mea noapte aici, în timp ce cutreieram orașul am avut norocul să dau de un festival de vin de Porto. Acolo mi-am încercat primul vin de Porto, un tawny vechi de vreo 40 de ani și tot acolo am avut primul contact cu oameni de ai locului. Toata lumea era super fericită și dansa. Încă nu știu dacă e din cauza vinului sau din cauza coloniilor, dar în Porto se dansează mult. Portugalia e singura țară unde am văzut în supermarketurile mici trei culoare speciale pentru vin, dintre care jumătate sunt dedicate vinului de Porto.

Un alt loc favorit este Portologia. E un local destul de micuț, unde poți degusta vin de Porto. Toata lumea e super prietenoasă, staff-ul îți face o introducere a vinurilor și a procesului de fabricare. După mai multe vizite acolo, am decis că Tawny-ul de la Sandeman de 40 de ani e vinul meu favorit în Porto.

*Wine and dine este seria de articole a lunii care au ca punct central vinul și poveștile din jurul lui.