Tu ce faci cu 13 lei?

Cam în fiecare zi la prânz am o dilemă legată de ce anume să mănânc. Practic, a devenit o problemă pentru că de vreo șase luni, nu mai am timp de mic dejun acasă, pe îndelete, cu răgaz. Asta se întâmplă pentru că nu mă mai pot odihni cum trebuie, așadar planurile mele de început dimineața la ora 06.00 în forță nu se mai concretizează, sunt în urmă cu o grămadă de chestiuni, dar cel mai important, cu rutina micului dejun. Acum încerc să schimb treaba asta, dar e complicat.

Revenind la masa de prânz, meniul meu costă în principiu 10-15-20-25 lei, în funcție de locația unde decid să iau masa. Mai plusez cu un cappuccino de la băieții de la Two minutes, alți 12 lei, sau cu vreun croissant de la Paul cu cremă de vanilie și zmeură, promoția de 2+1, așadar alți 20 lei (NB: după povestea cu campania de 8 martie și servitoarea, refuz să mai cumpăr de la ei). Nu-i tot timpul răsfățul prânz la terasă + cappuccino + desert, dar mai abuzez din când în când. Opțiuni peste opțiuni peste opțiuni. Și aș putea paria că o mare parte dintre cei care citesc aceste rânduri trec prin aceleași dileme la pauza de prânz. Dar dacă o parte din banii ăștia i-aș da, pe lună, pentru cineva căruia nu-i permite starea de sănătate să fie atât de mofturos?

Și cum mă întrebam, din nou, eu ce mănânc la prânz, draga mea Alexandra de la Spitale Curate mi-a scris să mă roage să o ajut cu o campanie de strângere de fonduri pentru copiii de la IOB. Dacă nu știți ce-i IOB, vă spun eu: locul unde se tratează copiii din toate colțurile țării de afecțiuni oncologice. Iar pentru puștii ăștia cu care soarta a fost mai puțin prietenoasă, orice ajutor contează. În spitalele din România nu curge laptele pe scări. Nici parte de prea multă miere n-au. Așadar, o mână de oameni absolut faini sunt acolo cu ei și încearcă să le facă viața un pic mai bună cu ce pot, mai mult decât joacă și o vorbă bună.

În acest context, deși oncologul recomandă meniu bazat pe fructe și legume, mai ales celor care sunt în plin proces de chimioterapie, din meniul copiilor lipsesc. Ăsta-i sistemul, prea mari speranțe n-avem. Alexandra este persoana care se îngrijește ca acești copii să aibă necesarul de fructe și sucuri proaspete. Să le fie mai bine copiilor, să îi ajute să își revină mai repede. Cât costă treaba asta? Păi 13 lei/copil.

Oare dintre prietenii mei virtuali sau reali, există persoane care s-ar putea lipsi luna asta de 13 lei pentru ca Alexandra să le cumpere fructe copiilor? Întreb doar.

Altfel, Alexandra prin Spitale Curate mai face și următoarele:

Prin acest proiect, copiii internați și părinții acestora sunt familiarizați cu noţiuni importante despre alimentaţia sănătoasă și igienă atât în cadrul spitalului, cât și în afara acestuia. Informarea se face prin intermediul unor broșuri și ateliere de nutriție menite să clarifice reguli de bază ale nutriției în timpul tratamentului împotriva cancerului. În completarea broșurilor, pacienții vor primi o carte cu rețete special create pentru un regim prin care se pot ameliora efectele secundare dure ale chimioterapiei, oferind detalii despre modul de preparare a alimentelor, sugestii de condimentare și sugestii de meniuri.

Kituri de nutriție esențial pentru copii

Kitul de internare conține brosuri– cu informații despre alimentele permise și interzise în timpul tratamentului și efectele secundare ale chimioterapiei cu metodele de combatere a acestora- și cartea cu retete.

Kitul de externare vine în susținerea primului kit și cuprinde alimentele necesare pentru ca cei mici să poată urma regimul personalizat și în perioada când stau acasă.

Puteți dona suma direct în contul   RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociația Spitale Curate sau prin  plata directă la ei pe site. 

P.s.: vreau să le mulțumesc pe această cale tuturor celor care de-a lungul timpului m-au mai ajutat cu acest demers de strângere de fonduri fix pentru necesarul copiilor de fructe și legume proaspete. Am câțiva prieteni dragi cărora mereu le cer bani pentru kinderii din spitale, mă înclin, dragilor.

P.s.2: Dacă vreți să știți mai multe despre programul pe care Alexandra îl desfășoară în spitale pentru acești copii, vă rog să mă întrebați.

Sharing is caring!