Unde mâncăm la Sibiu (2018)

Orice ar zice oricine, Sibiul este frumos – genul ăla de frumos care te face să spui “da, m-aș muta aici”. E liniște, e curat, centrul arată impecabil, mâncarea-i bună, program artistic există, împrejurimile sunt de vis. Orașul a renăscut parcă de când a fost capitală culturală europeană în 2007 și în fiecare an, ceva mai fain și mai frumos se întâmplă aici.

Ceea ce vreau să vă propun este o incursiune gastro-bahică în inima Transilvaniei. Menționez că toate experiențele le-am trăit eu, nu vorbesc din locuri adunate în urma unui status pe Facebook.

Piața Mică

Atrium 

Începem cu Piața Mică din Sibiu. La capul podului Minicinoșilor, restaurantul Atrium are o mega selecție de vinuri și niște deserturi pe măsură. Seara, un domn minunat cântă la pian. Vara, pianul este afară, dacă te pricepi, poți chiar tu să cânți.

Kulinarium

Următoarea oprire pentru experiență gastronomică o recomand la Kulinarium. Decorul este o îmbinare destul de elegantă între tradițional și modern. Partea faină este că meniul lor este sezonier (sau așa mi s-a părut mie) și partea și mai faină este că primești din partea casei untură pe pâine cu ceapă roșie. Ciorba de fasole în pâine a fost și bună și rea, iar toate treburile cu și despre carnea de porc sunt absolut geniale.

 Sibio Juice Bar

închis 
La Sibio se găsește fără doar și poate cea mai bună cafea din Sibiu. Și cele mai bune smoothies. Și cele mai bune shoturi nonalcoolice. Și cei mai creativi oameni din Sibiu, care se încăpățânează să susțină comunitatea și colaborarea între micii antreprenori. Și nu că-s prietenii mei, dar chiar le iese. Musai să treceți pe acolo, iar în timp ce maestrul barista Adi Oprea pregătește bunătățile, aruncă un ochi la standul Made in Sibio și pe pereți. Buy local, și la pachet aveți și niscavai povești. Dacă ceva nu vă place acolo, decontez eu consumația. Și nu glumesc când zic asta. Dacă nu ești fan cafea, nu-ți face nicio grijă. Smoothieurile sunt din altă galaxie și musai musai musai musai să încerci shoturile. Cel cu lămâie și ghimbir te pune pe picioare instant, garantez eu.

Crama Sibiană

Desigur, mult tradițional românesc, cu port național inclus, selecție slabă de vinuri și niște papanași nu prea grozavi, dar am mâncat niște sarmale senzaționale la Crama Sibiană.

NOD Pub

Până să se deschidă Sibio, despre care v-am povestit mai sus, mi-am petrecut ceva timp la NOD Pub. Vara chiar au o terasă foarte faină și niște limonade delicioase.

Syndicat Gourmet

închis, dar deschis PLAI în același loc, cu meniu și filosofie asemănătoare

Cel mai cel loc din Sibiu, cu cei mai cei bucătari și cu cel mai puțin cel client service: Syndicat Gourmet. Se dau doi bucătari absolut geniali care au un scop foarte fain: să folosească cât se poate de mult produse locale. Se mai dă niscavai creativitate în bucătărie, meniu destul de limitat, ca la orice restaurant care se respectă, chestiuni care sună extraordinar de bine și sunt extrem de savuroase. O galerie foto impresionantă, mult word of mouth despre cel mai bun restaurant din Sibiu și plăcerea aia de a ajunge acolo să testezi tu, cu papilele-ți gustative din dotare. Am mâncat numai bunătăți, iar supărarea-mi vine dintr-un client service nu foarte fericit. Produsul cel mai vedetă este burgerul, iar ca să vă faceți o idee, coc singuri chiflele. Musai de încercat, chiar dacă aveți ceva de așteptat. Iar conceptul de Degustare muzicală pe care l-au creat mi se pare foarte inspirat.

Centru Vechi Sibiu

Old Lisbon

Locul ăsta , Old Lisbon, este o poveste în sine. Nu zic că am mâncat cea mai bună supă portugheză de cartofi cu chorizo şi varză, căci n-am fost încă în Portugalia. Și nici de Lombo de Porco com molho de Vinho do Porto e sumo de laranja (da, l-am luat cu copy paste de la ei din meniu, bun de tot). Ah, și am mai nimerit un meniul zilei, ceva divin cu o treabă cu cartofi și ceapă glasată.

Teatro

Hai să vorbim despre cea mai bună supă gulaș din Sibiu. Apoi despre burgeri. Apoi despre selecția de vinuri. Apoi despre terasa minunată care se întâmplă în curte vara. Și despre deserturi. Dar să ne întoarcem la gulaș și la Teatro.

Pasaj

Pentru cea mai bună pizza din Sibiu, în opinia mea de ne-specialist de pizza, Restaurant Pasaj este ce trebuie. Zică-se că tot îi bun aici, dar zisei deja că scriu doar despre ce am mâncat eu.

Cafe Wien

Apfelstrudel și cafea și un super view. Cam despre asta este vorba la Cafe Wien. Desigur, au și mâncare în meniu, multe chestiuni nemțești, multe trebi pe bază de cârnați. Ceea ce mă face să îl trec la musai data viitoare când merg la Sibiu.

Jules

Să fie coaste. Să fie cartofi prăjiți în grăsime de rață. Să fie Hugo. Și să mai fie și un decor superb la interior și o minunată grădină de vară la exterior. Nenea Iancu în meniu, ca să fie ceva bun și pentru hipsteri. Să fie Jules.

Benjamin

Doamne Dumnezeule Doamne, doamnelor și domnilor, aici este totul cu și despre carne. Steak, ca să fim preciși. Coaste. Burgeri. Fripturi în sânge. Fripturi bine făcute. CELE MAI BUNE INELE DE CEAPĂ din lume. Cică au rețeta lor, nici nu contează, sunt cele mai bune inele de ceapă din lume. Ce-i drept, n-am călătorit extraordinar de mult pe mapamond și nu comand inele de ceapă prea des pe unde mă duc, dar astea-i altă ligă. Aia a gurmanzilor. Benjamin.

Cel mai bun cremșnit din lume

De la cea mai anonimă cofetărie din Sibiu. Nimic extraordinar, nimic wow, ceva ce îți amintește că viața a existat și înainte de design de interior și social media. Nu, nu zic că-s prețurile minuscule pentru prăjituri. Nici că aici se găsește cel mai bun cremșnit din lumea mea – crema e o combinație de frișcă homemade cu vanilie. Iar foietajul este mereu fix ce trebuie. N-are Facebook, desigur, o găsiți în capătul Străzii Cetății, cel dinspre parcare. Urci trei trepte, călătorești în timp, și ai ajuns în fața vitrinei cu cel mai bun cremșnit.

Pardon Cafe

Aici la Pardon totul este un vis frumos, o călătorie în timp, unde nu ai voie să faci poze. Până să descopăr lista asta interminabilă de bunătăți cu flavour local, aici am mâncat în proporție de 100%. De toate am mâncat, toate mi-au plăcut. Vă dau și un pont: Sibiul suferă grav de lipsa restaurantelor deschise de dimineață pentru mic dejun. Aici găsiți ceva delicios, bazat pe un platting extraordinar cu omletă inclusă. Sper că-i locul trecut în ghidurile turistice, e decorat foarte fain, și meniul are un design dintr-un alt film decât restul restaurantelor.

Capsicum

închis

Dacă Noma îți spune ceva, înseamnă că ăsta-i locul unde trebuie să mănânci, căci unul dintre chefii de la Capsicum a trecut prin bucătăria lor. Din punctul meu de vedere, nu neapărat avizat, acest restaurant care-i puțin mai mare decât o sufragerie de bloc comunist este cel mai bun restaurant din Sibiu de la ora actuală. Meniul este restrâns, așa cum șade bine tuturor restaurantelor care se respectă, în fiecare zi e altceva, găsești meniul pe tablă și cu inima deschisă – dar scăldată-n vin sau bere (din nou, Nenea Iancu rulz), să te aștepți la o simfonie-n farfurie. Am mâncat o burtă de porc cu ceva conopidă gătită într-un mare fel, cu o serie de condimente despre care te întrebai cum s-ar putea ele combina de am reușit să întârzii la teatru. Altădată, o supă de iaurt cu crutoane. Și tot altădată, niște paste cu jumări de numai. Bun, extraordinar de bun.

Hochmeister

Aici este un little piece of heaven cu cel mai complex meniu pentru vegetarieni – nu știu dacă ați observat, dar până la Hochmeister, am tot povestit despre tonele de carne pe care le mănânc prin Sibiu. Decor minimalist-tradițional, personal absolut amabil, mâncare delicioasă. Supa cremă de porumb cu gălbiori și muguri de pin, ceva minunat arăbesc cu năut și spanac, niște chiftele vegetariene de îmi plouă în gură acum că scriu și ragout de ciuperci, degustate de subsemnata. Mbine, și un șnițel la un moment dat, căci venea cu garnitură de brânză Hallomi pe grătar. Regal culinar, vă zic. Și vă rog să mă credeți pe cuvânt.

Scottish Pub / St. Andrews Pub

Loc de decadență pe bază de bere artizanală. Nu cred că în ultimul an am ratat vreun sortiment din berea locală / cu specific național din meniul lor. Datorită lor, cea mai bere dintre berile locale artizanale o consider că este Imperial Fuck, dar despre bere o să povestesc într-un alt blog post. Scottish Pubul este în două variante, la distanță de două case.

Mai departe de centrul Sibiului

Kon Tiki

Chestiunea este că despre acest loc vuiește oricum tot internetul românesc că aici se mănâncă CEA MAI BUNĂ CIORBĂ DE BURTĂ DIN ROMÂNIA, și pe bună dreptate. Chiar se mănâncă CEA MAI BUNĂ CIORBĂ DE BURTĂ DIN ROMÂNIA. Eu vreau să mai fac doar o singură mențiune: la Kon Tiki nu comandați altceva în afară de ciorbă de burtă. O să regretați, am făcut-o eu și mi-a părut rău. Foarte rău chiar, bani aruncați pe geam practic. Pentru cei care se știu senibili: nu mergeți acolo dacă vă deranjează mirosul de usturoi care plutește peste tot, combinat cu cel de ceapă. Plus că arată ca o cârciumă de pe marginea drumului, dar ciorba de burtă e ceva … altceva. Cea mai bună.

Cârciuma din Bătrâni

Cârciuma din Bătrâni se află în incinta Muzeului Astra, cel mai frumos muzeu din România, după părerea mea. Desigur, e o bodegă cu specific românesc, unde într-o oareșicare ordine, de-a lungul timpului, am mâncat super cârnați, super ciorbă de fasole cu afumătură și tarhon, super bulz și cei mai buni papanași din Sibiu. Căci cei mai buni din lume se mănâncă la București, în Club Fire, care are bucătăria deschisă non-stop. Da, da, ați citit bine.

Capa

Nu m-am decis dacă Restaurantul Capa este pe locul doi sau pe locul trei în topul preferințelor personale conform sistemului meu de restaurant cu poveste vs consumă local vs bucătărie atipică vs Doamne aș mânca tot meniul. În topul topului cel mai top este Supa din coadă de vițel. Apoi coastele. Apoi ceva de ți se topește în gură la ceaun. Apoi o ceva țuică locală. Apoi papanașii ăia care nu sunt chiar ca papanașii pe care îi știți voi.

Acum mă înțelegeți de ce merg atât de des la Sibiu? Și de ce practic mă rostologesc vreo două săptămâni post deplasarea la Sibiu? Și că depun eforturi semnificative să nu umplu newsfeedul de interneți despre experiențele gastronomice la care mă auto-supun? Vă zic, e greu.

De altfel, primesc destul de des întrebări despre lucruri de făcut/locuri de vizitat de la prieteni reali și virtuali care știu că am fost în orașe de interes pentru ei. Reiau din când în când rubrica asta, iar călătoriile mele de tot felul le găsiți aici.