Once upon a virtual travel

Once upon a virtual travel: Corina Matei

Pinterest LinkedIn Tumblr

Hai-hui prin lume, cred că-i cea mai bună descriere a Corinei Matei. Și nu doar hai-hui, ci și foarte bine organizată – așa cum aveam să descopăr în călătoriile noastre prin Transilvania rurală din toamna trecută de care ea a povestit foarte fain în seria Prin Transilvania și cetățile ei săsești cu Kia Stonic. Corina e o bucurie de om cu cel mai cald zâmbet pe care îl cunosc. Nu-mi amintesc să fie vreo conversație care să nu cuprindă ori “tocmai am terminat de planificat / încă fac research pentru excursia la …” sau “am scos pozele / mai am de scris puțin și termin curând articolul despre călătoria …”. Pentru că așa fac oamenii care respiră călătorii și mai și scriu despre ele. Poveștile și pozele le puteți descoperi în Revista Femeia, Revista Ioana, National Geographic Romania, pe blogul ei, www.corinamatei.ro sau pe cealaltă platformă creată special pentru pasul următor al poveștilor cu și despre călătorii, Educated by travelling.

Once upon a virtual travel s-a născut ca o idee de interviuri cu călători de profesie, care în acest moment nu mai pot străbate lumea pentru a aduna și a spune povești, dar sunt multe dintre ele deja trăite și povestite. Așadar, i-am invitat într-o călătorie virtuală, prin fotografiile și amintirile lor. Iată poveștile:

Pro sau contra călătoriilor virtuale. Argumentează.

De parcă aș avea multe de ales! Pro, evident! Acum mă simt ca într-o toamnă din aia extrem de închisă, în care nu am mai văzut soarele de o lună și mă bucur de fiecare moment în care pare că se luminează. Așa e și cu călătoriile virtuale… Decât nimic, mai bine pe ici, pe colo. Iar pe Google Expeditions găsești o sumedenie de scene ghidate din jurul lumii.

Am fost la Machu Picchu, la Marile Piramide, in Aswan, am văzut uimitoare aurore boreale și m-am scufundat cu leii de mare din Galapagos. M-am plimbat și pe Marte intr-un proiect foarte fain al NASA & Google. Apoi am descoperit și filmările 360 de canalele de Youtube ale National Geographic și Discovery. Da, ore în șir m-am plimbat virtual prin lume și asta doar cu șapte dolari! Cei mai bine investiți șapte dolari pe Ali Express. Că tot uitasem ochelarii ăia de vreo doi ani într-un sertar. Acum sunt pe canapea și folosiți cam la două-trei zile.

Personal, îmi place foarte mult conceptul de Footsteps al celor de la New York Times, despre reluarea/refacerea călătoriilor unor muzicieni, scriitori, arhitecți, personaje din cărți, oameni care inspiră. Ce Footsteps ai urmat? Ce descoperiri ai făcut? Ce ți-ai dori să descoperi dacă abia acum ai aflat de tipul acesta de călătorii?

Sincer, aș lua-o pe urmele romanelor lui Jules Verne, unul dintre scriitorii preferați ai copilăriei mele, care, privind în urmă, cu siguranță a contribuit masiv la apetitul meu pentru călătorii și la curiozitatea de a descoperi. pentru că, după atâția ani, eu nu mai țin minte acțiunea poveștilor, ci descrierile peisajelor din colțuri ale lumii de care nici nu auzisem vreodată. Firul ar fi simplu: am nevoie de Doi ani de vacanță ca să ajung până în Peru (800 de leghe pe Amazon), să fac Ocolul pământului (aș prefera în ceva mai mult de 80 de zile), să-mi trăiesc propria aventură în Africa Australă, ca să-mi închei călătoria la Farul de la Capătul Lumii (În Chile, unde farul acela chiar există!). Hmmm, cred că tocmai mi-ai dat idei de noi planuri cu această întrebare!

Aș vrea să facem o călătorie în mașina timpului împreună. Unde ai vrea să călătorești, având trei destinații: una pentru trecut, una pentru prezent și una pentru viitor?

Pentru trecut… mă reîntorc în Cuba. Și, evident, de data asta te iau cu mine… forțat dacă e nevoie :))! Sunt convinsă că și tu ai fi de acord că romul ăla din mojito-ul din Viñales nu mai există nicăieri în lume. În fine, și multe alte cocktails delicioase, tot pe bază de rom!

Acum, că tot e primăvară și frumos afară (în alte condiții, evident), hai într-un road-trip pe la noi să stăm soare și la iarbă verde fără prea multe griji. Poate pe la Cheile Nerei stăm la o pensiune cu gust de țară?

Pentru viitor… ne-aș vedea proiectate pe undeva prin Africa de Sud. Tu testezi cafelele, eu nu mă mai opresc din fotografii cu viața locală.

Continuăm călătoria imaginară, tot sub presiunea timpului. Dacă ai avea buget nelimitat, însă doar 24 de ore, ce itinerariu ai alege? Menționează și de unde pleci.

Păi, dacă tot am buget nelimitat, avionul meu privat va ateriza în fața ușii, clar, la 2:30 noaptea. La 10:30 sunt în Zanzibar. Stau pe plaja aia unde nisipul pare un burete de zahăr pudră în care tălpile mi se afundă ușor, iar în timp ce îmi fac degetele comode, un val cald îmi răpește câteva fire de nisip de sub tălpi, gâdilându-mă suav. Mijesc ochii pentru că evident că mi-am uitat ochelarii de soare acasă, că m-ai pus să plec în grabă. Merg și merg spre larg, iar apa nici că-mi trece de brâu. Ah, uite niște peștișori galbeni ce trec rapid prin fața mea. Mă uit în spate. Plaja e atât de departe, cocotierii par un gard de nuiele, dar nu-mi fac griji, e abia mijlocul perioadei de reflux! Mă urc în barca de lemn cu două bârne laterale, ca să nu se răstoarne, iar un localnic ce se intitulează „Tarzan”, mă duce pe o insulă de corali, care există doar la reflux. Nu se mai oprește din spus glume pe care mi-e greu să le înțeleg, dar pur și simplu mă molipsește bucuria lui de a trăi, când nu a mai văzut încălțări de ani de zile… Acolo, din turcoaz apa se face ca de smarald, iar ce văd pe sub oglinda mișcătoare mă face să uit că habar nu am să înot. Și mă avânt ca cea mai mare vitează la snorkeling! La amiază, comand cel mai mare platou de creveți în crustă de cocos și las barmanul să mă surprindă cu un cocktail „rețeta casei”. Până la 6, lenevesc ca o șopârlă direct pe nisipul fierbinte, chiar acolo unde apele oceanului spală insula. La 6:20, admir, inspirând adânc, cel mai frumos apus din lume, cu câteva mici vase cu pânze care trec în larg. Apoi, cu o fericire nostalgică, mă întorc în avionul meu privat. La 2:30 sunt în fața ușii, acasă.

Care este cartea despre călătorii pe care ți-ai dori foarte mult să o fi trăit din propria experiență?

Desculță în Amazon, de Luminița Cuna. Întâi, aș vrea să găsesc curajul să trăiesc o asemenea aventură!

Cum îți hrănești dorul de călătorii în această perioadă?

Făcându-mi planuri de vacanță și numărând zilele până când voi pleca din nou. Mi-am mutat o vacanță din martie la final de septembrie, mai plec și în octombrie de ziua mea și acum plănuiesc ceva a lo grande pentru ianuarie-februarie 2021 că sunt conștientă că, după criză, prețurile astea la biletele de avion nu o să mai existe… și nici promoțiile cu care ne-am obișnuit!

Toată lumea cere călătorilor de profesie tips&tricks. Eu aș vrea o idee despre ce înseamnă pentru tine “guilty pleasure” într-o călătorie.

Să caut magnetul ideal! 😀 Am pasiunea asta de pe la vreo 16 ani, când am început să ies din țară. Și, de atunci, tot adun. Cum am atât de mulți că nu mai am unde să-i pun și sunt expuși doar o mică parte, ăia mai „frumoși” (deja am stricat frigiderul o dată), când mă reîntorc într-un loc, strâng din dinți să nu mai cumpăr altul. Dar, unde nu am fost, câte zile stau, atâtea caut magnetul ăla fain, diferit de tot ceea ce am deja. Nah, obsesii.

Once upon a virtual travel devine o categorie a Idei roșcate, unde adun povești ghidate de întrebări și curiozități ale mele cu și despre călătorii.

Toate fotografiile aparțin călătorului de profesie, Corina Matei, eu doar le-am aranjat. Pe Corina o găsiți aici

Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial