De când ne-am mutat cu toții în online – în principal pe Facebook și Instagram, dar și pe Tinder și alte rețele, a dispărut offline-ul. O simt eu, o zice toată lumea. A devenit o adevărată misiune să ieși în afara ecranelor – suntem prea ocupați să ne postăm viața online și să primim instant gratification. Problema-i că pare că nu mai avem timp nici de prieteni, d-apoi să cunoști oameni noi. Să ieși cu ei în offline. Să vă cunoașteți, dincolo de ecrane. Mission impossible.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Ne-am schimbat obiceiurile de socializare, nu putem să mai stăm fără telefon mobil, fără să verificăm notificările constant. Mi s-a părut amuzant jocul cu telefoanele pe masă cu fața în jos, dar acum nu mi se mai pare. Mergând mai departe, mi s-a părut ciudat să aud de la prieteni că și-au dezinstalat emailul de pe telefonul mobil. Răspund doar din fața unui calculator/laptop, căci notificările îi deranjau și nu puteau să nu verifice emailul. Nici treaba asta nu mi se mai pare ciudată. Telefonul este o prelungire a palmei, oricât de mult am vrea să credem contrariul. Iar ecranul înseamnă virtual, însă online. Iar acolo lucrurile stau altfel.
În toamnă am observat la Londra o campanie dedicată celor care ies la întâlniri de pe Tinder și care nu se simt în siguranță cu partenerul/partenera. Da, lucrurile pot scăpa de sub control când nu te mai protejează un ecran. Da, oamenii sunt foarte diferiți în realitate vs ceea ce proiectează ei în online. Și cred că-i dificil să îți asumi faptul că ai creat un personaj, nu o persoană, și că atunci când va trebui să-l scoți în lume, nu ești tu, e o proiecție a ta. Ochiul uman e cea mai bună oglindă din lume și oricât ai încerca să maschezi defecte mai mult sau mai puțin relevante, diferența dintre online și offline e absolut surprinzătoare. Cam de fiecare dată. Ce nu înțeleg este de ce ne e frică. Întreținem conversații în online ca să ne apropiem de oameni, nu? Iar apropierea vine și cu prezența fizică. Nu cred că se poate altfel. Iar mai devreme sau mai târziu, omul de dincolo de ecran ți se va arăta. Cred că spune multe despre o persoană nevoia să se ascundă, să mintă și să își mascheze fizicul. Tu ai vrea să cunoști o astfel de persoană? Căci eu nu.
Deunăzi povesteam cu un prieten care îmi zicea că a renunțat la Tinder din simplu motiv că fetele de acolo refuzau constant să iasă în offline, aducând tot felul de scuze. Lăsând la o parte faptul că s-a împământenit că-i o rețea pentru căutat/găsit partener/ă de sex/one night stand, eu personal cunosc opt cupluri, două deja căsătorite, care s-au întâlnit pe Tinder. Prietenele mele sunt în două tabere, tabăra celor complet îngrozite de faptul că ai putea să ieși la o cafea cu un străin pentru că ce argument o să aducă dacă cumva se plac (păi și cum, să zic că ne-am cunoscut pe Tinder? kind of attitude) și cele care zic că experimentele sunt bune, atât timp cât te simți în siguranță.
Suntem lipiți de ecrane, cam unde am vrea să ne găsim jumătatea în epoca în care trăim? Undeva se produce un declick – nu stau pe Tinder să agăț, dar poate apare totuși cineva care să îmi atragă atenția. Apropo, e mega dubios să lucrezi într-o corporație/clădire de birouri, să ai Tinderul activat și să îl folosești când ești la serviciu. Ai mega surprize, de la colegi însurați care se prezintă ca single la colegi care nu știu despre ce e platforma și au poze de familie cu cățel, purcel, copil, nevastă. Cum nici pe Instagram nu întrețin conversații ca să agăți, doar pun poze cu viața mea prin lentila fotografică a telefonului. Și chiar dacă ne atrage fizic și/sau intelectual, dar preferăm să nu. Safety zone. Probabil și o acumulare de experiențe ciudate, niscavai neîncrederi și altele și altele.
Și atunci, ce faci, mai ales dacă ești singur/ă? Dacă nu te-a lovit disperarea aia mare de nevoie de partener, îți faci un program care să îți amintească că viața e scurtă și merită trăită intens. Nu toți oamenii sunt speriați de a cunoaște oameni noi, cum nu toți oamenii trebuie să fie într-o relație. Prețuiește prieteniile, dă-le lor timp offline și așteaptă. Lucrurile cu adevărat bune vin când te aștepți mai puțin. Iar adevărul este că ceva mai mișto care să te țină departe de ecranul telefonului decât o gașcă de prieteni care povestesc aventurile neîndeplinite din online nu cred că se găsește. Tot un fel de chat, dar altfel. Mai cald, mai uman. Exact ceea ce ne lipsește.
