Micul prinț. Carte. Film. Documentar. Sau toate la un loc

Micul prinț. Acea poveste fantastică care indiferent de vârsta la care o citești, te fascinează. Acea poveste clădită pe adevăruri care te pun pe gânduri, te fac să zâmbești, îți pun întrebări. Acea poveste care de fiecare dată când o citești, mai descoperi ceva. Și-i extraordinar.

Eu sunt o mică colecțioară de Micul prinț. Îl am deja în mai multe ediții și în mai multe limbi străine, în format audiobook și în câteva citate motivaționale sub formă de postcards. De-a lungul timpului, oameni dragi mie mi-au citit din Micul prinț, și păstrez și acum o parte din înregistrări. Și tot de-a lungul timpului, am tot primit tot felul de lucruri cu Micul prinț – ultimul, un magnet de frigider care stă pe noptieră, ca să-mi aduc aminte în fiecare dimineață când mă trezesc acasă că „Toţi oamenii mari au fost cândva copii…dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc”.

Însă citatul meu preferat din Micul prinț este

„Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.”

Mă regăsesc atât de tare în cuvintele alese de Antoine de Saint- Exupery încât de multe ori mi-l notez pe tot felul de agende și voi ca să-mi amintesc cum fac lucrurile să funcționeze în viața mea profesională. Și din când în când, îl mai postez pe Facebook, tot ca reminder, dar pentru lumea virtuală din care fac parte.

Și iată că la colecția mea se mai adaugă încă un Micul prinț: documentarul. Mare bucurie când l-am găsit pe Netflix, mai ales că are o perspectivă atât, dar atât de faină.

Documentarul Invisible Essence: The Little Prince explorează moștenirea Micului Prinț, la 75 de ani de la publicarea inițială. Folosindu-se de tema “Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi”, producția creează o meditație cinematografică cu privire la modul în care ceea ce este esențial pentru umanitate se găsește adesea în lucrurile pe care nu le putem vedea fizic. Personajele din documentar vorbesc despre omenire, umanitate și esență, de lucrurile care sunt adesea invizibile pentru ochi, oferind o altă perspectivă asupra vieții de zi cu zi. Desigur că nu-i la fel de wow ca scriitura lui Saint- Exupery, dar are o sensibilitate aparte. Merită cele 90 de minute. Mai ales că povestea e spusă de  Mark Osborne (regizorul filmului de animație “The Little Prince”), Adam Gopnik (jurnalist The New Yorker), Rupi Kaur (poet, New York Times Bestselling Author), Stacy Schiff (câștigător al premiului Pulitzer pentru biografia lui St-Exupéry), și Olivier și François d’Agay (nepotul și strănepotului lui Antoine de Saint- Exupéry) și inegalabilul Eric Emmanuel Schmitt. Așa companie, mai rar.

Și fără spoiler, dar pariez că o să vă fascineze începutul cu micul pachistanez orb, noul Micul Prinț. Da, l-am văzut deja de două ori. Trei dintre cele mai bine investite ore de anul acesta. Ceea ce vă doresc și vouă, mai ales dacă “suferiți” de JOMO.