De când am învățat să scriu, mi-am făcut tot timpul liste: de cumpărături, de destinații, de lucruri de făcut, de promisiuni către mine. Majoritatea sunt lucrurile alea pe care pot să le cumpăr cu bani. Am mai crescut, mi-am luat un dressing imens care tronează într-o casă relativ mică, pe care îl folosesc pe post de tablă de scris. Acolo mai am o listă de dorințe, majoritatea materiale. Unele dintre ele stau cu anii pe ușa șifonierului, nu reușesc să mă motiveze. Altele se întâmplă mai repede decât mă aștept.

Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments

Important este să visăm, cândva, cumva, lucrurile se potrivesc și dorințele devin realitate. Sau cel puțin asta am învățat eu în ăștia câțiva zeci de ani de când tot fac liste cu dorințe.

Însă din toate dorințele mele pe care mi le pot îndeplini singură sau cu ajutor, sănătatea nu o pot cumpăra. Deși nu par, sunt un om bolnav care umblă cu punga de pastile după el. Deși nu se vede, câteodată sunt depășită psihic de ce mi se întâmplă. Dar mergem înainte, lucrurile o să se așeze și pentru mine. Sunt absolut sigură. Între timp, îmi fac tot felul de surpize și cadouri, cum este și deplasarea asta la Londra, de unde vă scriu acum.

Doar că pentru unii dintre noi, sănătatea are un preț. Așadar, cadou de ziua mea, aș vrea să mă ajutați cu o donație de 2 EURO pentru o minune de copil care sfidează regulile vieții și se încăpățânează să trăiască. E vorba de Gălbenuș Marinuș, minunea de doar 11 ani, brăilean de-ai mei, diagnosticat cu tumoră de fosă craniană. Puștiul e la Viena de un an de zile, face un tratament experimental care costă mult. Prea mult pentru familia sa.

La Viena, medicii i-au implantat în cap, după extirparea tumorii, un fel de rezervor prin care se introduce un cocktail de cinci medicamente. E vorba de un tratament inovator, care nu se putea face în ţară, în fapt, nu se putea face mai nicăieri şi care va dura doi ani. Doi ani în care Marinuş trebuie să facă, la fiecare 21 de zile, şapte zile de tratament intensiv, după un protocol dificil şi experimental.

“Ştiţi, «Gălbenuşul » meu are montate acele aparate în cap. E un buton ce trebuie oprit înainte cu o oră de tratament şi pornit după 4-6 ore după tratament sau la urgenţă”, îmi spune tatăl. Probabil acele aparate vor rămâne în capul lui Marinuş şi după aceşti doi ani de tratament. “Nu am vorbit cu medicii pe această temă, deci nu sunt sigur cum se va întâmpla la anul, pe vremea asta. Cred, însă, că vor fi lăsate acolo preventiv. Dacă în timp ar face o recădere, Doamne fereşte, vor putea fi folosite. Am încredere în medici că vor face tot ce e mai bine. Urmează nişte proceduri impecabile şi nu fac rabat de la ele niciodată. Trebuie să vă spun că medicii de aici se poartă cu pacienţii de parcă le-ar fi rude, sunt calmi, îţi explică tot. Aici nu i se face nimic copilului fără să se reunească toată echipa: chirurg, oncolog, cardiolog, imagist. Nu ştiu, dar eu cred că asta e deosebit de ce e la noi în spitale şi este în favoarea pacienţilor”, ne-a spus tatăl lui Marinuş, Mirel Dolofan.

Știrea completă e aici.

 Concret, cum puteți ajuta?

Eu mi-aș dori ca toți prietenii mei virtuali și reali (Facebook spune că am 1817 prieteni, dar mai știu vreo 10-20 care n-au Facebook, așadar le dau un email separat) să doneze 2 EURO la 8828 pentru el. Textul este MARINUS. Cred că ăsta ar fi cel mai frumos cadou primit vreodată de ziua mea 🙂

Dacă vreți să dați mai mulți bani, mai jos sunt conturile, să specificați că banii sunt pentru Marinuş Dolofan:

Fundația Ringier

RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176 – RON

RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177 – EUR

P.s.: un gând bun de la voi în scris pentru mine aștept mereu cu drag 🙂

P.s.2: din păcate, Marinuș nu mai este printre noi, însă tatăl lui a înființat un ONG care ajută familiile să treacă mai ușor prin situația lui Marinuș. Detalii aici.

Write A Comment