D-ale Oanei

Back to school și România lui “vrem să se poată”

Pinterest LinkedIn Tumblr

De 12 ani, locuiesc lângă o școală generală. Mi-e drag ca la cafeaua de dimineață să aud voci de copii și clopoțelul, ca apoi să se lase liniștea peste cartier. Și mi-e drag de ei și când ies de la școală, unii veseli, alții triști, dar mare parte dintre ei entuziaști să se oprească la locul de joacă, care este și el tot aici, aproape.

Doar că de șase luni, a fost liniște. Prea liniște. Clopoțelul n-a mai sunat, copiii nu s-au mai auzit. Și nu doar aici, ci peste tot în țară. Problema-i că nu doar în țară, ci peste tot în lume.

Însă suntem aici, în acest punct, cu o pandemie care nu dă semne că se oprește. Știu, e foarte ciudat să comenteze subiectul cineva care nu are copii la școală și nu trebuie să treacă prin mii de gânduri și griji cu ce urmează să se întâmple. Dar aș vrea să vorbesc din perspectiva omului care de 20 de ani se implică în proiecte educaționale dedicate copiilor, mai mici sau mai mari, naționale și internaționale.

În România, doar 34 din 100 de elevi promovează bacalaureatul, iar 44% din elevii români suferă de analfabetism funcțional (Testul PISA 2018 – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). În timp ce 1 din 5 copii abandonează școala în mediul rural, un studiu derulat anul acesta de către World Bank spune că un copil de 15 ani de la sat are același nivel de cunoștințe ca un copil de 12 ani de la oraș, decalajele dintre mediul urban și mediul rural din domeniul educației fiind din ce în ce mai îngrijorătoare.

Informația de mai sus este dintr-un comunicat Lidl România, care printre multe alte proiecte, ajută și Teach for Romania, această super organizație care caută și pregătește persoane, cu sau fără experiență anterioară de predare, pentru a deveni profesori în învățământul de stat, pentru copiii din medii vulnerabile. Iar informațiile astea sunt doar vârful iceberg-ului.

Astăzi nu este deloc despre back to school și texte emoționante de înmuiat inimi, de tipul “copiii și-au umezit măștile de lacrimi”. Astăzi este despre toți oamenii minunați pe care îi cunosc personal, cu care am lucrat direct sau indirect pe diferite proiecte educaționale și cărora le pasă de copii.

Asociația Telefonul Copilului, linia telefonică dedicată care sună de 15 ani+, proiectul în care sunt voluntar încă de la început.

Edu Networks, prin a căror programe derulate școlile vor beneficia de acces la resurse, instruire, consultanță, mentorat, facilitatori profesioniști și instrumente de lucru noi și moderne, precum și organizarea unor sesiuni de lucru cu comunitatea locală.

Teach for Romania, care recrutează riguros cei mai talentați și motivați români, ajutându-i să conștientizeze impactul pe care îl pot avea prin alegerea profesiei de dascăl, pe care ulterior îi ghidează în comunități unde este nevoie.

Dialog pentru Educație, o platformă dedicată candidaților independenți la consiliul local & consiliul județean Sibiu, doi oameni super dragi mie, Elena Lotrean și Radu Szekely, care vor să schimbe lumea prin educație. Au început deja prin deschiderea primei școli finlandeze din România, precum și prin numeroase programe dedicate profesorilor.

OvidiuRo, ONG-ul care de ani de zile are în grijă copiii din mediile defavorizate și care ajută la școlarizarea copiilor din grupele cele mai vulnerabile.

Finnish Teacher Training Centre pentru programele dedicate profesorilor de a-i învăța ceea ce înseamnă educație finlandeză și cum pot transmite copiilor parte din magia învățării în acest sistem.

Proiectul Merito, care reușește să găsească cei mai implicați profesori în comunitățile lor, să-i susțină și să-i premieze.

Proiectul SuperTeach, prin care copiii și profesorii sunt beneficiarii direcți, prin Programul de formare Mentalitatea Deschisă în Educație (MDE) – un program al Institutului Arbinger, lider mondial în schimbarea mentalităților, și care, în premieră mondială, este implementat la nivelul unui sistem educațional național și conferințele SuperTeach.

Act for Tomorrow, prin proiectele în care predau copiilor & comunităților importanța reciclării, folosind un modul de training foarte fain.

Selly, puștiul vlogger care printre bălăriile prin care promovează un stil de viață high class, face și chestii super interesante, cum ar fi aceste scrisori deschise pentru Guvernul României, astfel încât să schimbe câte ceva în sistemul educațional actual, prin campania #VremOScoalaCaAfara #EducatiaSchimbaTot

Consiliul Național al Elevilor, care în ultima vreme a avut doar reprezentanți foarte vocali, cu soluții concrete pentru schimbarea sistemului educațional. Menționez aici toate luările de poziție ale Antoniei Pup, fosta președintă a CNE.

Profesorul digital, platforma care a pus la dispoziție profesorilor instrumente online gratuite, astfel încât să-și poată organiza, gestiona și implica elevii mai rapid, mai ușor și mai bine ca oricând.

Fundația Vodafone & Fundația Orange & Fundația Telekom & Bursa Binelui pentru finanțarea proiectelor tuturor ONG-urilor care fac chestii faine în educație.

Mă înclin în fața tuturor profesorilor care fac tot ce este omenește posibil să aibă cât mai mulți copii atenți și să nu uite chiar toată materia. Mă înclin și în fața părinților care au făcut supra eforturi să lucreze de acasă, în timp ce copiii aveau și ei nevoie de atenție. Pentru mine, sunteți eroi. Eu personal nu cred că m-aș fi descurcat.

Probabil că am uitat foarte multe alte proiecte faine și inițiative care ajută copiii de peste tot din țară. Îmi pare rău, dacă lăsați un comentariu, fac update la articol. Voiam doar să știți, copii, părinți, prieteni care credeți că educația contează, că sunt(em) foarte mulți cei care ajută și susțin educația. Căci fără de educație, niciun stat nu evoluează. Iar cu toții ne uităm la știri și vedem ce se întâmplă pe la noi.

Copiii își doreau să se întoarcă la școală pentru că la fel ca și noi, au nevoie de socializare, iar școală suplinește bine acest rol. Școala online nu este o opțiune, cel puțin nu la nivel național, pentru că nu toți copiii au acces egal la educație, ca să nu mai zic de competențele digitale ale profesorilor.

Trăim vremuri complicate, părinții ar trebui să decidă cum să funcționeze școala, fiindcă doar ei pot decide ce este cu adevărat bine pentru copiii lor. Nu directorul școlii, nu primarul, nu Ministerul Educației, nu Guvernul. Părintele.

Photo by Feliphe Schiarolli on Unsplash

Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial