Dacă într-o zi cineva mi-ar spune să fac rapid o listă cu top trei oameni cu o energie debordantă care rezultă în special din zâmbet, Irina Toader ar fi cu siguranță pe listă. E molipsitoare. Nu cred că a fost vreo dată când ne-am întâlnit și n-a fost energizant doar prin simpla prezență. Să tot fie niște ani de când ne cunoaștem și cel puțin două teambuilding-uri pe la IAA YP, organizația care mi-a adus o serie de prietenii absolut minunate. De ceva vreme, Irina s-a mutat la Paris. Era firesc s-o întreb în ce relație e cu vinul locuind în țara în care vinul este totul și totul este vin, plăcerea în sine de a-l consuma, subiect de discuție, chiar patrimoniu cultural, exact cum ea argumentează.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Doar că la Irina vinul este puțin mai mult decât vin. E butașul de la care a crescut relația actuală. Habar n-aveam că ea și Dan s-au întâlnit prima dată la un vin, la restaurantul lui Joseph Hadad. Se pare că lista de vinuri a restaurantului e destul de interesantă pentru cunoscători, mai am două cupluri de prieteni care s-au cunoscut la un vin la Joseph. Revenind la l’art de vivre a la francaise, el, connoisseur, ea, citiți voi mai departe.
La un vin
Vin în trei sau despre relația dintre un începtor și un veritabil pasionat de vin și… vinul. Că emoțiile sunt ca vinul s-a mai scris. Că oamenii sunt ca vinurile, a zis bine Papa: „ Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oțet.” Cred cu tărie în cele două vorbe din popor, și mai cred că atunci când vine vorba despre relații și vin cu toţii avem ceva cunoştinţe de bază acumulate în timp, auzite de pe la prieteni, citite prin cărți ori bloguri sau adunate de pe ziduri. Relațiile și vinul sunt constante (aproape) în viaţa noastră încât, în timp, chiar ajungem să credem că știm bine ‘cu ce se manancă’ sau cum trebuie savurate. În realitate, și relațiile și vinul sunt mai mult de atât. Eu asta descopar de doi ani alături de pasionatul meu de vinuri. Ceea ce vă doresc și vouă.

Relația mea cu vinul nu a fost una serioasă înainte de relația cu Dan. Cunoșteam câțiva producători, noțiuni și tehnici de bază pentru o degustare corectă, dar cel mai important știam acele câteva vinuri care îmi plac și capitolul ăsta părea încheiat. Am scris corect, părea. Apoi l-am cunoscut pe Dan, care mi-a împărtășit pasiunea pentru vinuri de la prima întâlnire. Un inginer-matematiciano-finanțist, care se pricepe cu greu la cuvinte, dar care atunci când vine vorba de vin scoate din mânecă niște abilități de ‘wine-telling’ de necrezut. Pentru el vinul a devenit un stil de viață încă din adolescență pe când producea alături de tatăl său vin de casă. De peste 10 ani de când locuiește în Paris are la activ muuulte degustări și vizite de crame, cursuri de somelier și e tot timpul la curent cu ultimele tehnologii în materie de accesorii, mobilier, orice pentru vinuri. Așa că, pas cu pas, apetitul meu s-a deschis și m-am aventurat alături de el în degustari, vizite de podgorii, muzee etc.
Ce recomandă ei?
Bordeaux rămâne regiunea noastră preferată din Franța, cu aproape toate podgoriile deschise publicului deja vizitate, iar dacă ajungeți în zonă, în afară de podgorii și crame, nu ratați experiența La Cité du Vin, un prânz la La Terrasse Rouge în Saint-Émilion sau spa-ul Les Sources de Caudalie (ingredientul principal al produselor sunt strugurii și sunt fan declarat).



Ne place să dedicăm unele seri degustărilor în doi cu jazz pe fundal sau testării în oraș a cunoștințelor (à propos, Le Barav are o cavă exceptională și organizează concursuri de blind tasting pentru amatori).
Lui Dan îi plac toate detaliile tehnice, de la trăsăturile vinului precum culoare, miros, corpolență, aciditate, terroir și până la procesul de fabricație. Pentru mine, om de marketing (dar tehnic, totuși) vinul rămâne o stare de spirit, expresia unei culturi, amprenta unei personalități șamd. Desigur, gustul vinului e decisiv pentru amândoi, doar că fiecare ajunge acolo în felul său. El preferă vinurile roșii, puternice, corpolente, iar eu le prefer pe cele albe, fructate sau florale. Vinul îl cumpărăm de cele mai multe ori împreună, și tot împreună gestionăm și mica noastră cavă de 250 de sticle – fie că e vorba de rearanjarea sticlelor sau de verificarea anilor astfel încât să le consumăm la momentul potrivit de învechire, e un prilej de a petrece timp de calitate într-un mediu drag nouă. Și așteptăm cu nerăbdare (sau poate ni-l vom crea ?) un prilej potrivit pentru a ne bucura de un Château Angélus 1er Grand Cru Classé de Saint-Emilion 2005.
Nota culturală a editorului despre Château Angélus
În tinerețile mele, cadou de casă nouă am primit un set de pahare de martini. La 20 de ani mi se părea absolut mirific să-mi perfecționez tehnica de nimerit proporțiile ideale pentru acel Martini perfect. Șase luni mai târziu, am devenit expertă, dar asta cu multă practică, o grămadă de rateuri, și extraordinar de multe rețete citite. Desigur, shaken not stirred mi-era replica preferată. Tot citind rețete, am dat inclusiv peste faptul că James Bond a renunțat la celebrul Martini pentru vin. Și nu orice vin, ci acest Château Angélus, care are o întreagă poveste despre cum a ajuns să fie preferință pentru agentul 007. Când am fost la Bordeaux și am ajuns la biroul de turism, am întrebat de château-ul de unde James Bond s-a aprovizionat pentru Casino Royale, dar la momentul respectiv, nu aveau nici tururi, nici degustări deschise publicului.
Iacă-tă, niște ani mai târziu, întâmplarea face ca vinul lor pentru altfel de bucurie e cel a cărui poveste o știu dintr-un alt film. Interesante coincidențe.
Niște promisiuni legate de alte povești cu și despre vin
Suntem amândoi fani declarați ai vinurilor franceze din punct de vedere calitate, dar Italia cu ale sale podgorii, experiențe, povești și casteluri ne însoțește la fiecare pas. Poate povestim cândva și despre asta.
*Wine and dine este seria de articole a lunii care au ca punct central vinul și poveștile din jurul lui.