Sos usturoi KFC: de unde si cum

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine, KFC este locul de unde îmi cumpăr comfort food. Iar partea faină este că în sfârșit au prins și ei linia corectă de comunicare și nu ne mai explică că sunt cele mai bune aripi de pui din lume, ci pur și simplu o mâncare ok pentru atunci când ai poftă de ceva care nu e recomandat de niciun doctor nicăieri în lume.

În aprilie, KFC a împlinit 25 de ani în România, primul fast food fiind cel din Piața Romană, iar acum, au ajuns la 94 de restaurante în 37 de orașe și peste 3.500 de angajați.

Pentru că sunt pasionată de povești gurmande, am început să sap după brandurile care îmi plac mie și să descopăr lucruri faine. De exemplu:

primul șoc cultural pe care l-am avut legat de KFC a fost că sosul Glenn, acel sos de usturoi, este un produs cu specific local, doar în România, dar pe care îl vând în peste 10 milioane de unități anual. Pentru că românii sunt #faniusturoi și pentru că ne place mujdeiul.
cred foarte tare că popularitatea usturoiului printre cei tineri a crescut datorită KFC, care altfel ar fi strâmbat din nas la auzul combinației de maioneză cu usturoi.
și mai tare este faptul că în 2017, de Halloween, au gândit o campanie globală cu sosul de usturoi românesc, care a fost disponibil doar în câteva țări, inclusiv America, unde a fost prezentat ca sosul lui Dracula, alt element de marketing românesc foarte cunoscut.
sosul lor orginal se numește simplu Finger Licking Good Souce, o pastă cu multe ierburi și mirodenii, o combinație cu ketchup, muștar, sos Worcestershire și tabasco, și multe multe altele.
inventatorul puiului prăjit pe care astăzi îl cunoaștem ca KFC s-a apucat de această afacere abia la 40 de ani. Harland Sanders, căci așa îl cheamă pe inventator, a achiziţionat un motel în Corbin – Kentucky şi a început să servească puiul în restaurantul motelului.
rețeta a durat aproximativ 9 ani de zile, timp în care Harland explora cu diferite mirodenii și ierburi pentru a ajunge la un gust care să-l satisfacă pe deplin
întreprinzător și încrezător în rețeta sa, Colonelul Sanders a plecat să vândă în America puiul său. Fiecare restaurant care voia rețeta, oferea acestuia câte 5 cenți pentru fiecare bucată de pui vândută – fără Exceluri și case de marcat performante care să îți scoată un Z deștept, imaginați-vă cam funcționa acest business.
unele povești despre Colonelul Sanders menționează faptul că a primit 1009 refuzuri de a oferi contra-cost rețeta sa de pui până a ajuns la primul acord de parteneriat.
în anul 1969 a fost listată la bursa din New York, iar peste 3500 de restaurante din întreaga lume au început să opereze sub licenţă. Și după ce a vândut pachetul de acțiuni, Colonelul Sanders mergea în continuare să viziteze restaurantele care i-au cumpărat rețeta, până la vârsta de 90 de ani, când l-a răpus o pneumonie.
rețeta originală a lui Sanders de „11 ierburi și condimente” este unul dintre cele mai cunoscute secrete comerciale din industria de catering. Rețeta nu este brevetată, deoarece legea brevetelor impune dezvăluirea publică a unei invenții și oferă protecție doar pentru un termen strict limitat, în timp ce secretele comerciale pot rămâne proprietatea intelectuală a deținătorilor lor.
anual, apar scandaluri legate de proveniența puilor, felul în care aceștia sunt crescuți și hrăniți, iar organizațiile de protecția animalelor sunt de cele mai multe ori implicate
dacă ești antreprenor în horeca și te împinge ideea francizării, cred că ți-ar plăcea să citești autobiografia Colonelului Sanders, o găsești aici. Un mic sneak peak: veți descoperi o grămadă de tip&tricks în bucătărie.