De ceva ani, luna august este pentru mine ce semnifică decembrie pentru majoritatea dintre voi: primesc o grămadă de cadouri neașteptate sub formă de călătorii în locuri absolut incredibile. Așa se face că am ajuns anul trecut la Festivalul Anonimul din Sfantu Gheorghe pentru prima dată. Cum?
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments

Habar n-aveam cine e Andrzej Stasiuk până am ajuns în Kosovo, la un workshop de critică de film. Acest lucru se întâmpla în august 2014. Acolo, unul dintre criticii The Hollywood Reporter dorea să știe cine-i participantul din România pentru că citise în cartea lui Stasiuk despre o călătorie fascinată către un festival românesc de film în inima Deltei Dunării și avea nevoie de confirmare. N-am fost niciodată la Anonimul, dar puteam să-i povestesc despre frumusețea drumului până acolo pentru că am mai fost în deltă de câteva ori.
Întoarsă acasă, am luat Călătorind spre Babadag a lui Andrzej Stasiuk. Cartea-i absolut savuroasă, autorul descrie o Românie pe care nu mulți am experimentat-o și undeva acolo, în paginile dinspre final, dedică câteva fraze călătoriei spre Sfantu Gheorghe, ultima limbă de pământ românesc, spre festivalul Anonimul. Autorul a participat chiar la prima ediție de Anonimul. Minunat.
Călătoria mea spre Sfantu Gheorghe
Doi ani mai târziu post experiența Kosovo, am ajuns la Anonimul. Pe drum fiind, cred că Stasiuk n-are neapărat dreptate. Trebuie să vii, să vezi și să te convingi singur că povestea lui de fapt e o realitate. E paradis unde Dunărea se întâlnește cu marea, unde timpul pare că n-a trecut, unde sătenii sunt adorabili și vin să vadă filmele de autor care nu-s cele mai ușor inteligibile din lume, dar se bucură de actul cultural. Și satul se animă de turiști veniți să se bucure de liniște și frumos și filme.

Din păcate, n-am condei să descriu cât de frumos e la Sfantu Gheorghe. Sunt călătorii și călătorii, experiențe și experiențe, iar pentru mine Delta Dunării este ceva puțin mai personal și mai pasional decât mă așteptam. Pe scurt, nu-mi găsesc cuvintele. Oricum, cuvintele descriu prea puțin ce se întâmplă de fapt în călătoria propriu-zisă. Nici pozele nu redau chiar realitatea din Sfantu Gheorghe. Aruncați totuși un ochi pe pozele lui Dragoș Asaftei de anul trecut: Festivalul Anonimul și Delta Dunării.
Plec spre frumos să descriu frumosul cultural. Despre festivalul Anonimul o să citiți mai multe în Business Review.
