E duminică foarte de dimineață și sunt încă la Craiova. N-am somn, așadar m-am așezat la biroul improvizat și m-am apucat să scriu despre cum am reușit să păcălesc timpul ieri astfel încât ziua să fie mai lungă decât mă așteptam eu, plină cu activități cultural-artistice. Dar să vă povestesc.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Cafeaua am băut-o cu grupul fain care organizează Divan Film Festival. M-am retras în cameră cât să termin de scris povestea cu Turkish Airlines de care mi-a amintit Facebook și materialul despre prima zi de festival. Apoi, am coborât în zona de spa a Ramada Craiova pentru împachetarea cu ceva minerale de la Marea Moartă pe care mi-o programasem de vineri seară. Interesantă experiență, dar n-o recomand neapărat.
În drum spre prânz, niște mesaje de pe pereți mi-au atras atenția. Iacă-tă:
După, am fost în vizită la Muzeul de Artă Craiova, care-i într-o clădire-palat absolut impresionantă, unde m-am bucurat de Constantin Brâncuși, Theodor Aman, Corneliu Baba, Ștefan Luchian, Gheorghe Tăttărescu și alții, dar și de arhitectura impresionantă a palatului care găzduiește muzeul.
Conform www.monumenteoltenia.ro, Palatul a fost construit pentru a-i servi drept reședință particulară lui Constantin (Dinu) Mihail, latifundiar și om politic, fiu al marelui arendaș și moșier aromân Nicolachi Mihail, venit în Oltenia din Macedonia la începutul secolului al XIX-lea. Ajuns Președinte al Consiliului Județean Dolj în 1888, Dinu Mihail și-a dorit să ridice în centrul orașului o locuință demnă de averea și statutul său social, motiv pentru care a apelat la specialiști străini de renume. Cu realizarea planurilor reședinței a fost însărcinat arhitectul Curții Regale, francezul Paul (Alfred Jules Paul) Gottereau, cel care și-a pus amprenta și pe construirea Palatului CEC, Bibliotecii Centrale Universitare și a Palatului Regal de la Cotroceni, dar și a Palatului Marincu din Calafat. Responsabil cu supravegherea lucrărilor a fost arhitectul italian Constantino Cichi (Cocchi).
Din punct de vedere arhitectural, Palatul Jean Mihail aparține academismului francez, înglobând elemente ce aparțin barocului târziu. Unicitatea acestuia se referă atât la bogata arhitectură ornamentală interioară și exterioară și la materialele de calitate excepțională folosite pentru amenajarea sa, cât și la dotările avangardiste pentru acea perioadă. Arhitectura exterioară se remarcă prin ancadramentele ferestrelor, ornamentele fațadelor, lucrările de feronerie ale balcoanelor, cele patru coloane adosate etajului I (rezemate, alipite peretelui fără a face corp comun cu acesta), corpul central decroșat (desprins, detașat), loggia centrală de pe fațada sudică a palatului și acoperișul din ardezie. Nici pentru amenajarea interioară nu s-a făcut rabat de la calitate și imaginație, astfel încât palatul a fost dotat cu o scară de onoare din marmură de Carrara și coloane în stil ionic, candelabre din cristal de Murano, oglinzi venețiene, sobe de teracotă, stucatură aurită, plafoane și cartușe pictate, pereți tapisați cu mătase de Lyon, luminatoare cu vitralii, plafoane din lemn sculptat, lambriuri și parchet de calitate superioară, mobilier stil, vase japoneze, sculpturi și picturi (inclusiv un tablou original de Grigorescu). Ca dotări, reședința lui Dinu Mihail a fost prevăzută cu instalație electrică și încălzire centrală.
Construit pe 2 etaje, palatul are 36 de încăperi, holuri, antreuri și săli de așteptare, birouri, bibliotecă, camere pentru proprietari și pentru personal, sufragerii și saloane, băi, bucătării, cămară și acareturi (grajd, garaj, șopron). Un inventar din 1936 descrie în detaliu amenajarea și decorarea fiecăreia dintre aceste încăperi, acesta fiind disponibil în articolul Palatul lui Dinu Mihail din Craiova de Irina Spirescu. Toată istoria palatului care astăzi găzduiește Muzeul de Artă Craiova o puteți citi aici. O prezentare a întregii colecții a muzeului puteți citi aici.
Niște poze mai jos, să știți că am cerut voie să le fac.
Și poate că aș mai fi zăbovit o vreme, dar după orele 16.00 au venit cinci mirese ca să se pozeze în muzeu, căci ne place cu opulența, luxul și foițele de aur. ORIBIL.
După m-am retras spre hotel, unde la umbra umbrelei și la aroma unui cappuccino am terminat de citit Curioasa lume a vinului, pe care o recomand tuturor celor pasionați de vin și povești. Altfel spus, 250 de pagini mi-au părut o nimica toată, așa tare m-am distrat cu cele citite.
Pe seară am servit un spectacol de teatru al copiilor din Ferentari, un spectacol realitate care a cam durut, terminând ziua râzând mult, căci tare faini mai sunt cei din spatele Divanului.
Mărturisesc că n-am mai avut așa periplu cultural de o vreme, dar tare bine mi-a făcut la cap și la spirit. Recomand cu drag dacă aveți ocazia. Merită din plin, mai ales că frumosul cultural ajută la golirea capului de d-ale vieții și la deschiderea unor noi orizonturi – zic asta răsfoind din nou Curioasa lume a vinului prin care mi-am făcut niște însemnări și planuri de călătorie imediat ce voi avea ocazia. Dar despre asta, într-un nou capitol 31 de zile de vacanță.
PS: Craiova-i chiar frumoasă, urmăriți hashtagul #craiovaculturala să mai descoperiți una-alta.
PS2: cel puțin partea de Centru Vechi a orașului Craiova e plină de grafitti făcute de cap. O galerie de artă stradală de excepție. Craiova, m-ai surprins!
