Dacă și tu lucrezi în industria comunicării, probabil știi deja de platforma de e-learning MasterClass, locul unde fondatorii au adunat cei mai buni specialiști din lume pentru a oferi cursanților din toată lumea cele mai bune tips&tricks din domeniul lor. Astăzi prezint cursul ținut de Margaret Atwood.

Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments

Am ezitat vreo doi ani să achiziționez pachetul de cursuri pe care cei de la MasterClass le pun la dispoziție din două motive: nu sunt consumator de video și nu eram convinsă că merită investiția – abonamentul pentru un an cu acces la toate videourile este 180 dolari – în timp ce doar un singur curs la care să ai acces permanent costă 90 dolari. Însă de acest Crăciun, au avut o ofertă de 2 abonamente anuale la preț de unul, așadar acesta mi-a fost cadoul pentru mine. Dacă vă interesează oferta, am descoperit pe internet că o mai activează din când în când.

Platforma MasterClass

MasterClass oferă în acest moment 9 categorii de tipuri de cursuri: FILM&TV, Music&Entertainament, Writing, Culinary Arts, Business, politics & society, Sports & games, Design, photography & fashion, Science & Technology și Lifestyle. Din ce am observat pe platformele unde își fac reclamă, cam o dată la 1-2 luni au un curs nou, cu un super profesor.

MasterClass: creative writing cu Margaret Atwood

În România, pare că majoritatea cărților lui Margaret Atwood (n. 1939) au apărut la Editura Art, iar din descrierea lor, ea este o binecunoscută scriitoare canadiană – poetă, romancieră, eseistă şi critic literar – a cărei operă a fost tradusă în peste patruzeci de limbi. Devenită celebră în special pentru romanele sale, printre care se numără Femeia comestibilă (1969), Femeia-oracol (1976), Ochiul de pisică (1988), Mireasa Hoţomană (1994), Alias Grace (1996) şi Asasinul orb, care i-a adus prestigiosul Booker Prize în anul 2000, Atwood este revendicată de mişcarea feministă de pretutindeni datorită puternicelor personaje feminine portretizate în cărţile sale. Faimosul roman Povestea Slujitoarei a fost încununat cu Premiul Governor General şi trofeul Arthur C. Clarke, ocupându-şi locul binemeritat în rândul distopiilor literare alături de 1984 a lui George Orwell şi Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury. Serialul cu același nume, realizat de HBO, s-a bucurat de un imens succes.

Menționez că până acum, n-am citit niciuna dintre poveștile scrie de Margaret Atwood și nici n-am văzut serialul de pe HBO, dintr-un simplu motiv: am cartea în bibliotecă, însă nu m-am apucat de ea. Și toate filmele și serialele obișnuiesc să le văd după ce citesc cărțile. Însă dintre toți profesorii enumerați la capitol Writing, mi-a plăcut mult de tot energia pe care mi-o transmitea chipul ei.

10 lucruri pe care le-am învățat de la cursul de creative writing cu Margaret Atwood și o listă de lecturi recomandate

Sper să nu ofer prea multe spoilere, ci să vă conving să faceți și voi cursul. Cred totuși că denumirea cursului de creative writing nu este cea mai potrivită – ea se adresează exclusiv scriitorilor de ficțiune, creatorilor de povești. Desigur, se poate extrapola și poți lua informații care să te ajute în viața de zi cu zi atunci când ai vreun blocaj în ale scriiturii.

  • De ce scriem? De fiecare dată, fără nicio excepție, mi se par fascinante răspunsurile pe care scriitorii le oferă. By writing, you are following a very long tradition—setting spoken words down on a surface that allows other people to read them, thus translating them back into spoken words. But you are also part of a much longer tradition—that of storytelling.

Storytelling may be one of the oldest things humans do. We do it all the time, in so many ways—even the answers to “How was your day?” and “When did you first notice the symptoms?” are stories. A novel is simply a long story told in a way that—we hope—inspires the desire in the reader or listener to hear more. More about the characters. More about the secret. More about how it comes out.

  • De unde începem o poveste? Niciodată de la o idee, ci de la un personaj, o voce, o scenă. Dacă ești pasionat de un subiect, indiferent de subiect, te vei documenta mai mult despre acel subiect. Cu cât te documentezi mai mult, cu atât o să ai mai multe idei. Abia mai multe idei laolaltă se pot transforma într-un personaj sau o scenă.
  • Ce sunt poveștile? Capitolul dedicat inspirației mi-a părut atât de familiar, dar totodată atât de necunoscut. În general, majoritatea cărților care au ca subiect povestea asta cu creative writing oferă această introducere pe care personal n-am prea luat-o în serios, dar poate e cazul: povestea poveștilor nu există neapărat, însă sunt câteva povești universale cu o acțiune care se repetă, mai mult sau mai puțin, în toate celelalte povești. Povestea poveștilor pleacă din folclor – pe de o parte, dar și din biblie, legendele Olimpului și legendele romane.

Each story is made up of “building blocks” from other stories that have come before it, so part of your job as a writer is to know those building blocks so you can construct your own stories. Every culture has its own set of story building blocks.

In Western anglophone culture, those building blocks include Greek and Roman mythology, indigenous stories, the Brothers Grimm fairy tales, and the Bible. Much of English literature, especially that published before 1940, is in conversation with the Bible, and if you’re writing in English, Margaret encourages you to familiarize yourself with these narrative building blocks.

Literature is a long and contiguous conversation, each story linked to hundreds of others that came before it and those that will follow it.

Bonus:

  • Friica de scriitură. Da, se întâmplă, însă tot Margaret Atwood spune ceva incredibil de frumos:

“Creativity is one of the essential things about being human. So you don’t have to apologize for it. It’s something human beings do.

“The wastepaper basket is your friend,” as Margaret likes to say, so don’t be afraid to try out different techniques, voices, and styles. Keep what works for you and discard the rest. Your material and process will guide you to your own set of rules.

Cam așa e: oricât de multe cărți despre cum să scrii citești și oricâte cursuri de creative writing faci, un lucru e cert – doar tu poți găsi combinația potrivită pentru a scrie.

  • Surprize – surprize. Dacă până la pagina 10 dintr-o carte nu se întâmplă nimic, atunci avem o problemă. E nevoie ca cititorul să primească curiozitate, suspans, interes, mai mult decât ego-ul scriitorului.

“If you’re surprising me, you’re engaging me.”

  • Scrie. Pur și simplu scrie. “What is it like going into a book?” And to this question, the answers she gathered shared a common thread: Going into a book, most agreed, is like going into darkness and bringing some form of light.

“You become a writer by writing. There is no other way.”

  • Timpul din povești. Sunt două tipuri de timp despre care Margaret Atwood vorbește: timpul circular (pe care îl avem datorită ceasului, lunilor calendaristice, anilor) și timpul liniar (când e foarte specifică durata acțiunii – de la Geneză la 9/11, de exemplu). Pentru cei interesați de povestea timpului, Margaret Atwood recomandă Joan Silber’s The Art of Time in Fiction (2009).
  • Talentul ca dar pentru ceilalți. Probabil cea mai frumoasă metaforă din tot cursul, Margaret Atwood menționează cartea lui Lewis Hyde, The Gift (1983), care vine cu o abordare despre felul de a schimba lucruri în societatea noastră. Cea mai cunoscută este prin a cumpăra un obiect (commodity economy), iar cea mai puțin cunoscută este cea de a cumpăra ceva, cu scopul de a face cadou (gift-giving economy).  Art begins in the gift economy—a writer sitting at their table, a pianist in the practice room, then moves through the commodity economy—publication, or ticket sales—before becoming a gift again, to the reader or listener who receives the art. As a writer, you must work with the gift by doing the work and putting in the time.
  • Citește textele cu voce tare. Scriitura este o partitură care își așteaptă orchestra – în cazul nostru – ochii și urechile. De aceea e foarte important să citești textele cu voce tare astfel încât și textul să sune nu neapărat melodios, ci să fie fluid. Textura unei scriituri este dată și de felul în care cuvintele sună.
  • Joacă-te cu simțurile cititorului. În scriitura de ficțiune, e foarte important ca toate simțurile să participe. In fiction, meaning accrues in the layering of sensory texture, so you want to infuse your narrative not just with visual detail, but smell, sound, taste, and touch. One way of honing your sensory perceptions, Margaret says, is to limit one, requiring the others to become more alert. If you close your eyes, what do you hear and smell? If you stopper your ears, what other senses do you notice? Does the fabric of a curtain feel different?

Lista de lecturi recomandate de Margaret Atwood

Margaret Atwood
Margaret Atwood about writing

Sincer, n-am simțit când a trecut timpul cu video-urile cu Margaret Atwood. E fascinantă și prezintă totul cu o ușurință și o naturalețe care te face să o iubești instant. Plus că are o serie de glume foarte drăguțe și contextuale.

  • lista cu texte din folclor
  • Jack Miles’s book God: A Biography
  • One Thousand and One Nights
  • Treasure Island (1882) by Robert Louis Stevenson: A model of clean, clear narration by Jim Hawkins
  • Gulliver’s Travels (1726) by Jonathan Swift: A plain-spoken narrator telling whoppers with a straight face.
  •  Wuthering Heights (1847) by Emily Brontë: Narratives within narratives, but all related by first persons. You can learn a lot from seeing how she does it.
  • Jane Eyre (1847) by Charlotte Brontë: The first in-depth first person account of female childhood and youth.
  • Wide Sargasso Sea (1966) by Jean Rhys. The mad wife from Jane Eyre has her say.
  • Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1886) by Robert Louis Stevenson. A succession of first person narratives brings us closer and closer to the central horror.
  • Lolita (1955) by Vladimir Nabokov: A tricky, devious snake of a narrator.
  • Madame Bovary (1856) by Gustave Flaubert: Third person allows you to see the character in ways that she or he cannot see him or herself.
  • Mrs. Dalloway (1925) and To the Lighthouse (1927) by Virginia Woolf: These show stream-of-consciousness at its most supple.
  • Portrait of a Lady (1881) by Henry James and The House of Mirth (1905) by Edith Wharton are very good in-depth studies, as well as gripping narratives—if you have the ability to stick with the longer 19th century sentence.
  • Tinker, Tailor, Soldier, Spy (1974) by John Le Carré: Excellent third person narration. He learned a lot from the 19th century many-charactered novel.
  • The Sound and the Fury (1929) by William Faulkner: A quartet of narrative styles that move us increasingly back from the scene.
  • Negotiating With the Dead: A Writer on Writing, Margaret Atwood
  • Ulysses (1922) by James Joyce
  • Chicken (2018) by Lynn Crosbie
  • Get in Trouble (2015) by Kelly Link
  • Lives of Girls and Women (1971) by Alice Munro
  • Writing Fiction: A Guide to Narrative Craft (1982) vy Janet Burroway
  • A Christmas Carol by Charles Dickens
  •  A Tale of Two Cities (1859, Charles Dickens)
  • Moby-Dick (1930), Herman Melville (with Rockwell Kent woodcuts)
  • Frankenstein (1823), Mary Shelley

Bonus: am găsit pe internet un fel de top al cursurilor MasterClass cu câteva explicații pentru fiecare dintre ele la un blogger care pare că se ocupă cu scriitura. Poate vă ajută. Încerc pe cât posibil să le parcurg și eu pe toate și mai ales, să povestesc, în scris, despre toate.

Idei roșcate: Reviews MasterClass

Cel de-al doilea curs pe care l-am parcurs a fost cel de fotografie a celebrei Annie Leibovitz. La fel ca și Margaret Atwood, și ea spune un lucru asemănător: cu cât faci mai multe poze, cu atât îți dobândești propria tehnică, ca apoi s-o îmbunătățești. Recenzia mea despre MasterClass: lecția de fotografie cu Annie Leibovitz.

Am continuat cu MasterClass: lecția de creativitate și leadership cu Anna Wintour, această femeie-inspirație în slujba căreia orice pasionată de modă și-ar dori să fie.

În zona de cooking, am făcut mai multe cursuri, însă până acum am scris doar despre incursiunea în bucătăria mexicană cu Gabriela Camara.

Am urmat MasterClass: de unde vin ideile?, o incursiune foarte faină prin răspunsurile unor scriitori importanți, ca David Mamet, R.L.Stine, Steve Martin, Malcom Gladwell, Judy Blume, James Patterson.

14 Comments

  1. Scriu pentru că pur și simplu îmi place, mă relaxează și transmit mai mult prin scris decât verbal.
    Am vrut să scriu, în urmă cu doi ani, cred, o poveste scurtă pentru blog și am descoperit că pot duce povestea aceasta mult mai departe. Așa că am scris, am abandonat, am revenit iar la ea și anul acesta o iau de la capăt, în detaliu. Visul meu este să o public

    • Oana Reply

      Keep dreaming 🙂 Câteodată visele devin realitate 🙂 Check your email.

  2. Scriu atat la job, cat si din placere. De fapt si la job imi face placere sa scriu texte comerciale. Simt ca transpun esenta a ceea ce sunt personal si profesional in cuvinte.

    • Evanghelia după Ioan se deschide așa: “La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”. Pentru mine “a scrie” înseamnă totul: educație, împărtășirea cunoștințelor, comunicare, inspirație, viață, emoție. Deci, scriu pentru că eu îmi văd viața și tot ce mă înconjoarcă prin intermediul scrierii.

      • Oana Reply

        Ce frumos ai spus 🙂 Să scrii în continuare, te rog.

  3. Scriu sa dau voce gândurilor, stărilor, emoțiilor. Scriu sa-mi aud gandurile, citite ulterior pe hârtie.

    • Oana Reply

      Și eu scriu ca să-mi aud gândurile, mă bucur că mă regăsesc și în descrierile tale. Check email & mulțumesc 🙂

  4. Silviu Enache Reply

    Scriu. Poate pentru că alții nu scriu. Uneori mă apuc și nu mă opresc până nu e cum vreau eu să sune. Nu beau, nu mănânc până nu e bine.

    • Oana Reply

      Mi se pare extraordinar că știi deja cum vrei să sune un text. Mulțumesc că ai poposit și aici, printre ideile roșcate 🙂

    • Oana Reply

      Ce frumos 🙂 Trimit curând pe adresa de email cursul.

  5. Ada Zachi Halool Reply

    Scriu ca să nu uit. Scriu ca să uit. Scriu ca să împart ce simt. Scriu, pentru că, altminteri, nu ştiu cum să mă împărtăşesc. Scriu pentru a mă tămădui. Scriu pentru că iubesc.

    • Oana Reply

      Foarte frumos. Da, scrisul este (și) eliberator. Primești curând pdf-ul 🙂

Write A Comment