Despre o altfel de sustenabilitate: pare că lista de rezoluții pentru 2021 nu mai este atât de importantă, ci a fost lăsată în urmă de a povesti cum a fost primul an pandemic pe care l-am trăit. Dureros, dar adevărat. Am citit mai multe lucruri despre cum și-au petrecut oamenii un an de la primul lockdown decât despre ceea ce își doresc de la 2021. Și-i într-un fel bine. Pentru că am văzut că o dată cu statul acasă, a crescut grija pentru sine, pentru mediul înconjurător și pentru sustenabilitate.
Citeam mai devreme newsletter-ul celor de la Biodeck (de care am mai povestit și cu alte ocazii) și au punctat, ca de fiecare dată, o situație pe cât de reală, pe atât de fantastică: cât noi cu toții am intrat în lockdown, orașe întregi au văzut scăderi uimitoare ale poluării aerului și a poluării industriale, calitatea apei s-a îmbunătățit, iar o parte din viața sălbatică și-a recăpătat libertatea.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Se poate, s-a întâmplat. Însă mai e mult până departe. Și cel mai aproape din departele ăsta este grija față de noi și de universul nostru apropiat. Newsletter-ul Biodeck mi-a reamintit că în România se aruncă 129 kg de mâncare, iar kilogramele astea se adaugă cu fiecare membru al familiei. Cumpărăm mai mult decât putem mânca, așadar surplusul este la gunoi.
Mai mult, din ghidul Food Waste Combat România, am descoperit că românul cheltuie între 30% şi 40% din venit pentru alimente, comparativ cu media în UE – cca. 10%. Deşi aparent mâncăm mult, mâncăm prost. Irosim cel mai des mâncarea gătită şi pâinea.
Cât irosim în medie pe zi, de persoană?
De cele mai multe ori, cantitatea de mâncare aruncată într-o zi de o persoană reprezintă o masă completă, adică 350 de grame.
Și eu fac asta. Arunc enorm de multă mâncare, deși fac cumpărături cu listă, știu în mare ce am în cămară și mai cred despre mine că am început să construiesc în direcția de sustenabilitate.
Știu teoria, chiar citesc deseori despre povești, soluții și idei din domeniu, însă tot ajung alimente în coșul de gunoi.
Mai mult, se estimează că 1,3 miliarde de tone de alimente sunt irosite la nivel global în fiecare an, o treime din totalul alimentelor produse pentru consumul uman, potrivit Organizației Națiunilor Unite. Aceeași statistică spune că aproape jumătate din toate fructele și legumele produse la nivel mondial sunt irosite în fiecare an. Văd munți de borcane de dulceață și milioane de borcane de zacuscă numai când conștientizez cât se aruncă. Iar în tot timpul ăsta, probabil că niște milioane de oameni se culcă cu burta goală, în timp ce alte milioane caută prin gunoaie după alimente. Din păcate.
Problema nu-i doar că aruncăm multă mâncare, dar statistic mai puțină decât alte state din UE, ci că procentul de oameni obezi crește de la an la an. Undeva, în marea schemă a responsabilității, lipsește educația alimentară.
Mâncat compulsiv? Nevoia de dulciuri? Sucuri acidulate? Pasiunea pentru junk food? Alcoolul? Pâine cu orice?
Știu. Sunt și demonii mei. Și-i hrănesc constant, deși știu că nu e bine, iar de cele mai multe ori, ajung la gunoi. Doar că astăzi povestea cu iresponsabilitatea devine un statement destul de puternic:
Atunci când aruncăm alimente, nu risipim doar mâncarea. Risipim: terenuri pentru plantare, apa pentru irigații, combustibili pentru recoltare, transport și depozitare, resurse umane, bani și timp. Deșeurile provocate în urma risipei sunt producătoare de metan, un gaz cu efect de seră care încălzește atmosfera pământului, provocând încălzirea globală și schimbările climatice.
Despre sustenabilitate: câteva idei
Cei de la Food Waste Combat România au lansat un ghid anti-risipă cu o serie de măsuri. În România, prin aplicația Olio poți dona mâncare astfel încât să nu mai ajungi să o arunci, iar cei de la Mealup urmează să faciliteze mâncarea care rămâne la restaurante. La Timișoara, din uleiul colectat de la oameni se fac lumânări și le puteți lua de la OilRight.
Am mai descoperit FoodHunt, o aplicație dezvoltată de câțiva studenți, însă nu pare să mai fie funcțională, cu ajutorul căreia utilizatorii pot să comande mâncare la un preț mult mai mic, iar FoodHunt adaugă o taxă suplimentară, astfel încât să poată face livrarea și să poată echivala orice masă comandată cu o masă donată unui orfelinat sau ONG.
Dacă mai știți și alte business-uri și app-uri, lăsați un comentariu și fac update. Mulțumesc!
