Sunt două expresii românești destul de familiare mie: “cere și ți se va da” și “dăruind, vei dobândi”. Cumva, în ultima perioadă, tot ofer: energie, timp, obiecte, bani, idei. Știu că trăim vremuri interesante, că lucrurile nu vor mai fi cum au fost, că mai e mult până să ne întoarcem la normal. Și mai știu că singură am decis să fiu pe picioarele mele, luând în considerare și luni mai puțin profitabile, care în…
În prima lună de pandemie, am fost convinsă că omenirea o să fie mai bună. Nu doar noi, românii, ci noi ca oameni. M-am lăsat convinsă de campaniile extraordinare de strângere de fonduri. De mesaje. De creativitatea antreprenorilor. De ceea ce citeam pe internet. Doar că nu. Nu, nu suntem mai buni. Nu suntem mai umani. SUNTEM DIN CE ÎN CE MAI RĂI. Și este înfricoșător. Pentru că răutatea vine dintr-o singurătate – mai profundă…
Adevăratul revelion al acestui an este data de 1 iunie 2020 dintr-o serie de motive: se va publica planul de relansare a economiei României, o parte dintre măsuri s-au relaxat de tot – de exemplu, vei putea circula fără declarații inclusiv în exteriorul localității de domiciliu, și vor fi trecut deja două săptămâni de la prima relaxare a măsurilor, așadar se pot compara cifrele legate de îmbolnăviri/decese provocate de covid. Doar că … actualul guvern…
Mi-am dat seama mai devreme, când au bătut clopotele bisericii lângă care locuiesc, că cel mai mult am verbalizat săptămâna asta, Săptămâna Patimilor, deciziile bisericii ortodoxe române. Ce face, ce nu face, cum face, cum nu face. Mai ales după ce mi-au dat lacrimile când Papa Francis a ținut prima slujbă în piața Vaticanului complet goală, pe înserat, cu ploaie măruntă, acum câteva săptămâni. Nu înțeleg cum două biserici atât de apropiate pot avea management…
Cu siguranță, 2019 a fost cel mai complicat an din viața mea. Cred că am mai avut și alte milestones, dar pare că o dată cu vârsta de 30 ani, s-au dezlănțuit toate. Am început foarte încet, cu multă introspecție, multe întrebări și multe greșeli de îndreptat. Am continuat cu un declutter și o semi-izolare care mi-a amplificat temerile și problemele. Am vrut să mă întorc în câmpul muncii, dar nu am găsit nicio oportunitate.…
Am terminat de citit Să nu râzi :(( a minunatei Raluca Feher și de atunci mă urmărește citatul despre cuvintele-ciocan: Cuvintele sunt ciocane. Cad pe piatra din care crezi că ești făcut și poc-poc-poc, te ciopârțesc, te ciobesc, scot colțuri pe care nu știai că le ai, îți trag de sub piele cuțite și de sub unghii ghiare. Cuvintele-ciocan te transformă într-un ciocan. Ciocanele bat cuie. Cuiele intră în alți oameni. În cauciucuri, în mingi…
Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că la aproape 30 de ani o să renunț la un job într-o companie unde aveam o fișă a postului care îmi permitea să fiu extrem de creativă ca să îmi urmez niște idei roșcate de la mine din cap, aș fi spus că-i nebun. De altfel, și acum primesc întrebarea asta: cum? ți-ai dat demisia de la the job? Răspunsul este simplu: da. Așadar iată-mă acum, la fix…
Încerc pe cât posibil să stau departe de newsfeed-ul de Facebook – de reacții, de comentarii, de știri. E aproape imposibil, având în vedere că o bună parte din muncă este Facebook-related, însă am învățat să ignor. Și nu ignor pentru că nu-mi pasă – am ales să rămân aici, în România, cred că îmi pasă mai mult decât este cazul, ci pentru că de fiecare dată când citesc comentarii la postări cu posibilitate de…
Am o vorbă pe care o repet des: avem nevoie de mai multă poezie în viața noastră. Ca să fim mai buni, mai umani, mai atenți. Poezia asta poate avea orice formă și pare-se că cel mai des o folosim în limbajul corporate, când trimitem tot felul de documente prin atașamente. Dar În limbajul de specialitate s-a impus desemnarea textului, a imaginii, sau a sunetului care poate fi trimis împreună cu un mesaj al poştei…
După filmul cu Mr. Morgan, mă tot gândesc la Paris. Și mi-am amintit că am scris cândva următoarele: Aș putea inscripționa un lăcățel cu prenumele noastre și aș putea să-ți spun „te iubesc” în fața Senei, pe podul Pont des Arts, care ar fi urmat de un discurs lung, siropos și lacrimogen despre cât de mult însemni pentru mine și cum mi-ai schimbat viața de când te-am cunoscut. Și apoi m-aș chinui să caut un…
