Category

D-ale Oanei

Category

Mai devreme mă întorceam de la o serie de întâlniri din centru și dintr-o dată, traficul s-a blocat într-un punct unde niciodată nu era nicio problemă. Când am ajuns în dreptul blocajului, un motociclist era întins pe jos, în timp ce șoferul mașinii care l-a lovit se agita vorbind la telefon. Nu era doar întins pe jos, ci urla de durere. Inclusiv pe mine mă durea. Nici nu mai contează a cui este responsabilitatea, un…

Sunt două expresii românești destul de familiare mie: “cere și ți se va da” și “dăruind, vei dobândi”. Cumva, în ultima perioadă, tot ofer: energie, timp, obiecte, bani, idei. Știu că trăim vremuri interesante, că lucrurile nu vor mai fi cum au fost, că mai e mult până să ne întoarcem la normal. Și mai știu că singură am decis să fiu pe picioarele mele, luând în considerare și luni mai puțin profitabile, care în…

#iuliefărărisipă aduce o veste extraordinară pentru natură: Kaufland România introduce în premieră în magazine un sistem nou de colectare a flacoanelor goale de produse de igienă sau de curățenie, ce vor fi reciclate pentru a proteja mediul înconjurător.  Pentru a încuraja comportamentul eco, clienții care aduc ambalaje goale pentru reciclare primesc cupoane de reducere de 50% pentru achiziționarea de produse noi de îngrijire.  Astfel, în spațiul special amenajat sub forma unei broscuțe țestoase, la intrarea în…

Este deja al doilea an când atât branduri, cât și oameni preocupați de mediul înconjurător militează pentru #iuliefărăplastic. Aproape uitasem, dar sunt abonată la newsletter-ul celor de la Biodeck și mi-au reamintit ei. Provocarea lor se numește #IulieFărăRisipă, însă cred că îi puteți spune oricum, atât timp când focusul este pe consum mai ponderat și să ai o abordare mai conștientă a alegerilor tale ca și consumator. E vorba despre a face alegeri mai bune. Un stil de…

În prima lună de pandemie, am fost convinsă că omenirea o să fie mai bună. Nu doar noi, românii, ci noi ca oameni. M-am lăsat convinsă de campaniile extraordinare de strângere de fonduri. De mesaje. De creativitatea antreprenorilor.  De ceea ce citeam pe internet. Doar că nu. Nu, nu suntem mai buni. Nu suntem mai umani. SUNTEM DIN CE ÎN CE MAI RĂI. Și este înfricoșător. Pentru că răutatea vine dintr-o singurătate – mai profundă…

Adevăratul revelion al acestui an este data de 1 iunie 2020 dintr-o serie de motive: se va publica planul de relansare a economiei României, o parte dintre măsuri s-au relaxat de tot – de exemplu, vei putea circula fără declarații inclusiv în exteriorul localității de domiciliu, și vor fi trecut deja două săptămâni de la prima relaxare a măsurilor, așadar se pot compara cifrele legate de îmbolnăviri/decese provocate de covid. Doar că … actualul guvern…

Mi-am dat seama mai devreme, când au bătut clopotele bisericii lângă care locuiesc, că cel mai mult am verbalizat săptămâna asta, Săptămâna Patimilor, deciziile bisericii ortodoxe române. Ce face, ce nu face, cum face, cum nu face. Mai ales după ce mi-au dat lacrimile când Papa Francis a ținut prima slujbă în piața Vaticanului complet goală, pe înserat, cu ploaie măruntă, acum câteva săptămâni. Nu înțeleg cum două biserici atât de apropiate pot avea management…

Cu siguranță, 2019 a fost cel mai complicat an din viața mea. Cred că am mai avut și alte milestones, dar pare că o dată cu vârsta de 30 ani, s-au dezlănțuit toate. Am început foarte încet, cu multă introspecție, multe întrebări și multe greșeli de îndreptat. Am continuat cu un declutter și o semi-izolare care mi-a amplificat temerile și problemele. Am vrut să mă întorc în câmpul muncii, dar nu am găsit nicio oportunitate.…

Am terminat de citit Să nu râzi :(( a minunatei Raluca Feher și de atunci mă urmărește citatul despre cuvintele-ciocan: Cuvintele sunt ciocane. Cad pe piatra din care crezi că ești făcut și poc-poc-poc, te ciopârțesc, te ciobesc, scot colțuri pe care nu știai că le ai, îți trag de sub piele cuțite și de sub unghii ghiare. Cuvintele-ciocan te transformă într-un ciocan. Ciocanele bat cuie. Cuiele intră în alți oameni. În cauciucuri, în mingi…

Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că la aproape 30 de ani o să renunț la un job într-o companie unde aveam o fișă a postului care îmi permitea să fiu extrem de creativă ca să îmi urmez niște idei roșcate de la mine din cap, aș fi spus că-i nebun. De altfel, și acum primesc întrebarea asta: cum? ți-ai dat demisia de la the job? Răspunsul este simplu: da. Așadar iată-mă acum, la fix…

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial