Încerc pe cât posibil să stau departe de newsfeed-ul de Facebook – de reacții, de comentarii, de știri. E aproape imposibil, având în vedere că o bună parte din muncă este Facebook-related, însă am învățat să ignor. Și nu ignor pentru că nu-mi pasă – am ales să rămân aici, în România, cred că îmi pasă mai mult decât este cazul, ci pentru că de fiecare dată când citesc comentarii la postări cu posibilitate de controversă, mă înspăimânt.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Facem glume din ce în ce mai proaste cu substrat din ce în ce mai evident, jignim, punem etichete, aducem în discuție pornoșaguri, nu lăsăm loc de dezbatere, nu acceptăm păreri diferite pe același subiect, uităm să fim respectuoși. Și cu prima ocazie, lovim puternic cu argumente, de cele mai multe ori închipuite, fără să ne pese că suntem într-un dialog. Iar printre rânduri, se citește frustrarea de a nu putea țipa la omul-iconiță din Facebook, așadar îl bălăcărim public până la denigrare.
N-aș fi scris despre asta dacă nu aș fi văzut în mai multe medii o situație neobișnuită: o poză cu un tânăr la metrou care este în șosete pentru că i-a dat iubitei pantofii lui, el ținându-i în mână pantofii ei cu toc. Este evident că tânăra domniță nu mai putea sta pe tocuri, iar el a făcut un gest absolut curtenitor.
CURTENITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care este amabil, atent, galant (față de femei).
*sursa: www.dexonline.ro
Desigur că postarea este virală, iar taberele se împart: domnițe suspinânde după așa domni și miștourile aferente unui astfel de gest. Până aici nimic neobișnuit, s-au mai viralizat fotografii cu momente de galanterie. Însă am citit comentariile (am rezistat doar la primele 50, răbdarea mea are limite) de pe pagina de Facebook a prietenilor de la Terra Incognita, care au promis că îi vor oferi tânărului o vacanță în țară pentru acest gest al lui. Prăpădul a urmat.
N-are niciun rost să public aici parte din comentarii și replies. Pentru că nu e treaba mea să fac public shaming unor oameni pe care nu îi cunosc și nu mă cunosc. Dar nu pot să nu mă întreb, din nou, a nu știu câta oară, de unde izvorăște atâta ură, invidie și miserupism pentru o persoană (grup de persoane, în acest caz) pe care nu o cunoști / nu te-a deranjat cu absolut nimic. Și mai mult decât atât, chiar el spune în comentariu că nu înțelege de ce a fost fotografiat în metrou – chiar a făcut un gest drăguț pentru prietena lui.
Sigur, răspunsuri sunt. Pentru că NOI, utilizatorii de internet, deținem adevărul suprem. La NOI e dreptatea și puterea, ciocanul și securea. NOI deținem inclusiv LIBERTATEA DE EXPRIMARE a celuilalt utilizator. Am devenit niște dumnezei prin puterea Comment a platformei Facebook. Iar astăzi am ajuns să simt frică. Pentru că oamenii ăștia locuiesc în proximitatea mea, frecventează aceleași locuri ca mine, au aceleași preocupări. Diferă doar importanța pe care ne-o dăm fiecare și, desigur, cei șapte ani de acasă. Și mi-e frică pentru că pare-se că din absolut orice poate ieși o scânteie și că oricum orice faci nu e bine, pentru că undeva pe internet este cineva care știe mai bine. Iar asta este o treabă a dracului de înspăimântătoare.
